Arhivă pentru Aprilie 2010

conectat

Aprilie 12, 2010

Tuturora ne place sa fim online, conectati la toate stirile, la toate noutatile , sa stim tot despre noi, prieteni, vedete, dar de multe ori imi dau seama ca desi pe moment citesti cu sete, vorbesti online cu prieteni, persoane necunoscute, niciuna din clipele astea trecute nu poate fi apoi trecuta in catalogul cu momente fericite.

Tot lucrurile simple, vechi si obisnuite iti raman undeva in suflet, o amintire frumoasa …poc imi vine in minte o plimbare in parc, un pahar de vin cu fetele, un rasarit la mare, un pupic in mijlocul strazii, la munte pe iarba….lucruri pe care nu le poti avea online..ce pacat ca uit asta de fiecare data cand deschid laptopul si nu pot sa refuz…e greu sa poti spune nu …

Anunțuri

marea tanjeala

Aprilie 6, 2010

tînjí (-jésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A se întrista, a se mîhni. – 2. (Înv.) A crîcni. – 3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili. Sl. tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), cf. bg. tăžiam, rus. tužiti, aceeași origine ca tîngă, tîngui. – Der. tînjeală, s.f. (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adj. (galeș, debil). – Cf. stînjeni.

Ciudat nu as fi zis ca tanjind…ma ofilesc…probabil ca da…ofilirea duce la tanjeala…

a trecut 1 aprilie…fara glume…bune rele…fara ele…

suflete dc nu stii un copil din nou sa fii??

e frumos si sentimentul de melancolie..sa privesti ceva ce la un moment dat te bucura si pe tine dar acum nu ti se mai potriveste.

Daca incerci sa faci lucrurile care te bucurau la un moment dat, acum par si sunt de fapt fortate , doar in speranta ca te vor mai face la fel de fericit. Chiar ne schimbam,  ne zbatem sa nu imbatranim, sa ne reamintim regulile jocurilor, sariturile, melodiile si mancarurile ce ne fac sa ne simtim copil…in zadar totusi..nu prea mai avem rabdare de povesti, le judecam, le vedem imperfectiunile, desi am vrea sa ne pierdem in paduri fermecate si palate de clestar….Poate ca momentul sa ai un copil e momentul in care ti e atat de dor de copilarie incat asta e singurul mod de a mai retrai cu adevarat…trist poate dar iar e o concluzie realista..ai motive intemeiate sa citesti povesti , sa te joci, sa fugi prin parc sa te intinzi pe jos si doar sa te strambi razand.

Suntem mai greu de multumit acum, radem mai greu, vedem lumea altfel decat un copil desi avem aceeasi imagine in fata. Chiar de curand imi povestea o prietena, a mers la teatru si in sala se aflau si multi copii. La aceeasi scena, au fost doua reactii complet diferite copiii au ras iar restul oamenilor au tresarit…personajul s-a impiedicat…copiilor li s-a parut amuzant : ei rad, plang, se ridica , nu se gandesc de ce s-au impiedicat, cum, a fost cineva de vina, ce consecinte vor fi , nuuuuuuuuu….. plang si isi reiau nepasatori joaca, uita tot….macar asta as mai vrea, dupa cazatura sa ma joc din nou cu aceeasi pofta, fara nici un pic de ezitare, fara frica de a cadea din nou….fara sa incerc sa gasesc vinovatul…

be an artist

Aprilie 1, 2010

Povestioare : se spune ca Henry Miller, traind o viata in mizerie, si a rupt intr-o dimineata si ultima pereche de pantaloni dar atat de rau incat nu mai puteau fi recuperati. El mai avea doar catuva dolari pe care i- a folosit dand un anunt in ziar : „scriitor american nu mai are pantaloni. Roaga sa i se trimita urgent”- ceea ce s- a si intamplat, primind nu una ci trei sute de perechi de pantaloni plus costume and stuff. Tot pe principiul asta am mai citesem si ceva de genul: daca as avea 20 de dolari de 2 as cumpara creioane iar de restul 18 le as face publicitate. Cred ca trebuie sa intotdeauna sa tii cont si de ce iti place sa faci si la ce esti bun, nu sa alegi calea pe care o urmeaza de obicei cei din jurul tau, ci sa te gandesti cum ai putea sa iesi tu cel mai bine din incurcatura 🙂

head up

Aprilie 1, 2010

nu poti cuceri perfectiunea din genunchi

Nice, asta in cazul ca ar exista perfectiune….oricum ideea e buna si mi ar placea sa o pot aplica, doar ca atunci cand iti doresti ceva foarte mult se mai intampla sa nu reusesti chiar usor. Si poc, atunci apare si greseala : ai coborat un genunchi, tot nu iese, si l cobori si pe celalalt ca na, doar d aia ai doua….si ajungi in genunchi sperand ca daca ceri ti se va da, parca asa auzisei odata…Mda merge si asta cu cerutul dar trebuie cerut din picioare ..so sus ca de jos nu prea poti ajunge la lucrurile inalte.