Arhivă pentru Iunie 2010

viata pe scena

Iunie 9, 2010

Viaţa,uităm că este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori.

Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?

Peggy Blue e fata albastră. Cea din penultima cameră de pe culoar. Zâmbeşte întruna, dar de vorbit aproape că nu vorbeşte deloc. Ai zice că-i o zână care a poposit în spital să se odihnească o clipă. Suferă de o boală complicată, de-aia îi şi zice boala albastră, o chestie cu sângele care, în loc să meargă la plămâni, se duce nu ştiu unde, făcând ca pielea să devină albăstruie. Peggy aşteaptă operaţia care o va face să devinăroz. Eu zic că-i păcat, îi stă aşa de bine albastră. E atâta lumină şi tăcere în preajma ei, încât, atunci când te apropii de ea, e ca şi cum ai pătrunde într-o capelă.

ea n-a zis nimic, şi tocmai asta-i grozav cu Peggy că nu spune niciodată nimic şi că totul rămâne misterios.

Ştii, de fapt nu de necunoscut mă tem, ci de faptul că voi pierde toate câte le cunosc

Aşa sunt bărbaţii între patruzeci şi cinci şi cincizeci de ani, simt nevoia să se pună la încercare, să verifice dacă mai sunt în stare să placă şi altor femei decât celei pe care o iubesc. – Să zicem că-s normal, dar asta nu înseamnă că nu sunt un dobitoc. – Da, eşti complet normal. – Da, da’ ce fac eu acum? – Pe care din ele o iubeşti? – Pe Peggy. Şi numai pe ea. – Atunci spune-i-o. Primul cuplu e întotdeauna fragil, supus oscilaţiilor, dar dacă e cel pe care ţi l-ai dorit, trebuie să te baţi pentru el. Mâine e Crăciunul, dragă Dumnezeu.