Amprente

Zilele astea ma preocupa ceva copilaresc normal..plastilina.

Ma gandeam ca si omul parca e tot din plastilina..se modeleaza..ne lasam modelati, daca nu complet, cu siguranta avem urmele celor care ne ating. Pornim in stare bruta, si, in functie de noroc sau de rezistenta materialului ne schimbam intr-un model mai bun sau ne deformam complet. Omul invata orice, pe plastilina se lipeste orice vrei, nu vrei, le captam si le pastram pe toate.

Cand nu esti aici, invat sa traiesc singura, incerc sa stau neatinsa de nimic, neclintita in fata gandurilor negre.  Invat sa nu ma tem si parca, desi am reusit sa invat lucruri ce- mi pareau mai grele, sa invat orice fara tine mi se pare cel mai dificil. Cate ore, cate zile mi-ar fi necesare sa invat sa te uit?  Cand eram mica, daca imi faceam o schema pe o foaie, imi ramanea imprimata in cap si, a doua zi cand venea testarea imi aduceam aminte cu siguranta. Oare cum ar arata schema in care as incerca sa demostrez logic ca e mai bine fara tine, dar da, neaparat trebuie sa aibe un sens, altfel pot umple pagini cu : Scapa de el, iti va fi mai bine si tot nu voi putea retine asta. La prima ta imbratisare as uita din nou…sunt sigura….deci plan de lectie? cum sa invat sa te uit, sa traiesc fara tine? pentru ca sunt sigura….maine voi pica iar testul …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: