Arhivă pentru Februarie 2013

Desigur

Februarie 28, 2013

Stateam si ma gandeam acum in ce consta mirajul ala de la inceput, magia frumusetea. Si cred ca pentru ca ai iluzia ca totul e posibil. Adica daca ii spun acum iubitului, gustat de vreo 11 ani, ca imi doresc o porcarie, imi va explica ce si cum, si ca e o prostie, dar daca chiar o vreau..da, o putem lua. Eh daca ii spui noului vreau prostia aia…daaaaaaaa, desigur, surpriza uite-o . Se pierde asta pe drum si e urat, desi e logic. Dar parca farmecul ala de inceput, cand tu crezi ca totul e posibil, si mai e cineva acolo care iti sufla in panze si te face sa visezi si mai mult…

Anunțuri

Simplu: sa ne gandim la ceva frumos!

Februarie 28, 2013

“De obicei eu le las gândurile să se ducă, mă gândesc la ceva ce mi-aș dori să fac cu adevărat. Te gândești la ceva de afară, până când neliniștea iese din tine iese din tine și lasă acel lucru să-mi dispară din cap, din urechi, din gură. Când sentimentul fricii vine la tine, Fricii îi este frică de lucrurile care îți plac.”

http://webcultura.ro/fricii-ii-este-frica-de-lucrurile-care-iti-plac/

definitie

Februarie 27, 2013

Am crezut tot timpul in principii, reguli, legi….azi nu. Nu mai cred pentru ca sunt degeaba, clar nu sunt valide decat pentru unele situatii, unele momente…parca asa sa ti dea peste nas la tot ceea ce ai sustinut sus si tare. Nu mai cred ca daca iubesti pe cineva nu ai ochi pentru altul, eu care sustineam iubirea absoluta, ca daca o secunda El a uitat de Ea..pai atunci iubirea nu exista. Acum ma indoiesc de toate astea. Nu stiu ce sa zic, poate ca nu stiu ce e exact dragostea,,,desi de multe ori m a ars pieptul in partea stanga, si am gustat lacrimi…ma gandeam ca din dragoste. Habar n-am si mai trist e ca cred ca nici nu voi avea…parca dragostea e ca Dumnezeu, e ceva abstract vazut de fiecare cum vrea…fara de care stim ca nu putem trai si atunci tot cautam si cum simtim ceva credem ca gata: yeeeiiiiiii am gasit-o. Sau nu. De azi fug de definitii…pentru ca nu mai cred in ele.

Parinte model

Februarie 27, 2013

În noiembrie 1958 renumitul scriitor John Steinbeck primea de la fiul său Thomas, pe atunci în vârstă de 14 ani, o scrisoare prin care acesta își anunța părinții că s-a îndrăgostit. Ce îi spui fiului atunci când acesta întâlnește pentru prima dată dragostea? Cum îl încurajezi și cum îi alungi temerile? Iată, în continuare, minunatul răspuns al lui John Steinbeck.

New York
10 noiembrie 1958

Dragă Thom,

Am primit scrisoarea ta în această dimineaţă. Îți voi răspunde din punctul meu de vedere, urmând ca, desigur, Elaine să îți răspundă dintr-al ei.

În primul rând: dacă sunteţi îndrăgostiți, e un lucru bun; este cel mai bun lucru care se poate întâmpla oricui. Nu lăsa pe nimeni să-l facă mic sau neînsemnat în ochii tăi.

În al doilea rând: există mai multe tipuri de dragoste. Unul este acel lucru interesat, meschin, zgârcit și egoist în care unii utilizează dragoste pentru a-și da importanţă. Acesta este tipul urât şi schilodit. Celălalt este o revărsare a tot ceea ce este frumos în tine – de la bunătate, la consideraţie şi respect – nu numai respectul în plan social, ci un respect mult mai mare care vine din recunoașterea unicității și valorii unei alte persoane. Primul tip te poate face sa bolnav, mici şi slab, în timp ce cel de al doilea poate revărsa în tine forță și curaj și bunătate. Și chiar o înțelepciune pe care nu știai că o ai.

Spui că nu este un foc de paie. Dacă simți atât de profund, atunci cu siguranță că nu este un foc de paie. Dar nu cred că mă întrebi ce simți. Tu știi asta mai bine decât oricine altcineva. Ce îți dorești este ca eu să te ajut cu ceea ce ai putea face în această privință, iar acesta este un lucru pe care pot să ți-l spun.

Acordă-i gloria pe care o merită şi bucură-te de ea şi fi recunoscător pentru asta. Darul iubirii este cel mai bun şi mai frumos dar. Încercă să-l trăiești din plin. Dacă iubeşti pe cineva – nu există nimic rău în a spune asta – trebuie doar să-ți amintești că unii oameni sunt foarte timizi şi, uneori, declarea iubirii trebuie să țină cont de această timiditate.

Fetele au un mod de a şti ceea ce simți, dar, de obicei, le și place să le spui ceea ce simți.

Uneori se întâmplă ca, dintr-un motiv sau altul, sentimentele tale să nu fie împărtășite, însă aceasta nu înseamnă că tot ceea ce simți este mai puțin bun sau mai puțin valoros.

Și, nu în cele din urmă: știu ceea ce simți pentru că și eu am simțit așa si sunt sunt bucuros că ți se întâmplă și ție.

Vom fi bucuroşi să o întâlnim pe Susan. Va fi foarte binevenită. Iar Elaine va face tot felul de pregătiri pentru că așa este felul ei și va fi şi ea foarte bucuroasă. Şi ea știe despre iubire şi poate că îți va fi mai de folos decât pot eu să îți fiu.

Şi nu vă faceţi griji că vă veți pierde iubirea. Dacă este adevărată, nu se va întâmpla. Principalul lucru este să nu vă grăbiți. Nimic din ceea ce este bun nu se pierde.

Cu dragoste,
Tata

Frica

Februarie 25, 2013

Stiam ca sunt fricoasa si in fiecare zi am noi temeri. Realizez ca tehnologia avanseaza si parca nu vreau, am impresia ca vom pierde mai mult decat vom castiga. De exemplu am citit acum o stire care spunea ca in curand vom putea scrie in aer, fara a mai avea nevoie de pix si hartie. Parca imi pare rau, oricum sunt nostalgica dupa stiloul si pixul tot mai rar folosite…e cu atat mai clar ca vor disparea scrisorile. Vrem sa ne usuram viata dar parca nu mai avem timp de nimic. Trecem prin toate cu viteza si vrem sa stim cat mai multe dar trecem cu vederea si esentialul..sunt curioasa unde se va ajunge si pana atunci incerc sa ma bucur de lucrurile simple, cat le mai avem. De exemplu zilele trecute m-am bucurat sa constientizez ca sunt contemporana cu Victor Rebengiuc, l-am vazut cumparand fructe, elegant si zambitor. Cei mici nu stiu daca vor mai avea timp sa afle de el, chiar apreciam campania la metrou cu Oameni frumosi, oameni care au realizat ceva, simpli, a caror poza a fost pusa la metrou. E practic o metoda buna de selectie, la cate informatii putem gasi pe internet, nu prea mai stim sa alegem si sa recunoastem modelele.

Aventuri

Februarie 24, 2013

 1 de Tibi Oprea 1 februarie 2013

 

Nebunia artiștilor nu are limite uneori, chiar și pe plan sentimental. Furtunoase, libere, necenzurate, curajoase, cam așa erau și sunt poveștile de amor scriitoricești. Dacă vreodată v-ați întrebat cum iubeau și cei pe care îi citim, mai jos avem o listă cu doar câteva nume celebre dintre cele mai ”neastâmpărate”:

Anais Nin

 

Anaïs Nin

 

Anaïs Nin s-a căsătorit cu primul ei soț, Hugh Parker Guiler, în 1923 când avea 20 de ani. Au rămas căsătoriți chiar dacă ea avea numeroase aventuri. A avut o celebră relație pasională cu Henry Miller. Au trăit la Paris în 1930 și Nin i-a finanțat tipărirea cărții Tropicul Cancerului în 1934.

În 1947, la vârsta de 44 de ani, ea l-a întâlnit pe Broadway pe actorul de 28 de ani, Rupert Pole. În jurnalul său, în acea noapte, Nin a scris: ”Pericol! Probabil este homosexual”, dar nici vorbă de așa ceva.

Cei doi au început să se întâlnească, și în cele din urmă au mers în California împreună. În 1955 s-au căsătorit. Ce se întâmplă cu Guiler? Ei bine, el era la New York, încă însurat cu Nin. În cele din urmă, Nin a anulat căsătoria cu Pole din motive financiare, dar a trăit cu el până la moarte, în 1977.

 

Alexandre Dumas

 

Alexandre Dumas

 

“Am nevoie de mai multe amante”, a spus Dumas odată. “Dacă aș fi avut doar una singură, aceasta ar fi murit în opt zile.” Un playboy incurabil de la adolescență până la moarte, Dumas nu a vrut să se căsătorească. De fapt, s-a căsătorit numai cu actrița Ida Ferrier. S-a căsătorit cu ea în 1840, dar acest lucru nu l-a împiedicat să-și continue obiceiurile.

Potrivit savantului Claude Schopp, Dumas scriitorul a avut cel puțin 40 de amante, si cel puțin șapte copii nelegitimi. Incapabil de fidelitate, Dumas știa cel mai bine la ce să se aștepte de la oricare dintre iubitele sale, dar și de la soția sa.

Odată a prins-o în pat cu un prieten comun, si, deși ușor iritat, s-a vârât lângă ei pentru că era prea frig. În cele din urmă, Ida a fugit cu un nobil și Dumas si-a continuat viața amoroasă. A murit de sifilis în 1870.

 

Oscar Wilde

 

Oscar Wilde

 

Când era tânăr, cel mai faimos dandy din literatură era șocat de ideea de homosexualitate. Prima lui dragoste, Florrie Balcombe, i-a frânt inima când a decis să se căsătorească cu Bram Stoker. La 30 de ani, s-a căsătorit cu Constance Lloyd, care era bogată, iar cuplul a avut doi fii – era în timpul celei de-a doua sarcini când Wilde a fost sedus de un tânăr de 17 ani, Robert Ross, care l-a inițiat pe Wilde în sexul dintre doi bărbați.

În 1891, l-a întâlnit pe Alfred Douglas și cei doi s-au aventurat rapid într-o relație pasională. Wilde a fost îndrăgostit nebunește de Douglas, a cărui poreclă era “Bosie”, și nu i-a refuzat nimic. Bosie l-a introdus pe Wilde în lumea underground a prostituției gay. Tatăl lui Bosie, marchizul de Queensberry, era într-un permanent conflict cu fiul său și l-a urât pe Wilde, declarându-i acestuia odată:

“Nu știu dacă ești homosexual, cel puțin așa arăți și așa te porți, iar asta e la fel de rău. Și dacă te mai prind pe tine și pe fiul meu undeva în public, o să vă ciomăgesc.”

După ce Marchizul a lăsat o carte de vizită la clubul lui Wilde care spunea: “Pentru Oscar Wilde, care se dă drept pederast”, la îndemnul lui Bosie, Wilde a intentat un proces împotriva Marchizului, acuzându-l de calomnie. Marchizul a angajat detectivi particulari pentru a găsi dovezi ale homosexualității lui Wilde și a întors cazul în favoarea sa.

Apoi Wilde a intrat la închisoare. Din închisoare, Wilde i-a scris lui Bosie una dintre cele mai lungi și mai faimoase scrisori de despărțire din istorie. A murit sărac, de meningită, în 1900.

 

Lord Byron

 

Lord Byron

 

“Nebun, rău și periculos.” Asta spunea lumea despre Byron, celebru pentru bisexualitatea si afacerile lui. A trăit o poveste de dragoste cu o femeie căsătorită, Lady Caroline Lamb, care, deși inițial îl disprețuise, a ajuns să fie obsedată de el.

În cele din urmă, s-a căsătorit cu verișoara lui, Anne Isabella Milbanke, în 1815. Se spune că Byron ar fi avut o aventură și cu sora lui vitregă, Augusta Leigh, deși părerile sunt împărțite. În cele din urmă, dezgustat de comportamentul său, Lady Byron si-a părăsit soțul, luând copilul cu ea. Bryon a plecat din Anglia pentru a scăpa de gurile rele și niciodata nu s-a mai întors.

 

Guy de Maupassant

 

Guy de Maupassant

 

Povestea lui Maupassant este, probabil, mai mult impresionantă decât picantă – deși nu s-a căsătorit, scriitorul s-a culcat cu mii de femei și a avut atunci realizări mai mari în amor decât în literatură. Voia să se culce cu oricine se întâlnea și o făcea frecvent. A avut doar aventuri: și-a petrecut opt ani într-o relație cu Marie Kann, timp în care i-a scris 2 200 de scrisori de dragoste.

 

Simone de Beauvoir

 

Simone de Beauvoir

 

Autorea cărții The Second Sex (Al Doilea Sex), pe lângă faptul că a fost o intelectuală desăvârșită, cu o minte foarte deschisă și o susținătoare a filosofiei feministe, a avut și o viața amoroasă pe măsură. Pentru că nu a avut zestre, ea a refuzat să se căsătorească cu prietenul ei, Jean Paul Sartre, însă cei doi au avut o relație fructuoasă pe tot parcursul vieții.

Atât Beauvoir, cât și Sartre au avut și alte aventuri și au fost destul de deschiși cât să și le împărtășească. Beauvoir, profesoară fiind, a avut se pare o înclinație aparte pentru elevii săi.

În 1943, a fost concediată după ce s-a zvonit că și-a sedus, în urmă cu patru ani, unul dintre elevi, pe Nathalie Sorokine de 17 ani. Părinții fetei au depus plângeri care au dus la suspendarea dreptului de a preda.

CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI

Februarie 22, 2013

S-au cunoscut în 1952. El avea 32 de ani, ea 20 de ani. El se numea Marin Preda. Ea, Aurora Cornu.

El era un tânăr prozator “cam singuratic și morocănos”, ea o tânără poetă, frumoasă și plină de personalitate. Se văzuseră pentru prima oară în cantina Uniunii Scriitorilor: s-au ironizat reciproc, apoi s-au ignorat. “Eu, când îl vedeam, întorceam capul în altă parte, el întorcea spatele”, avea să-și amintească, peste ani, Aurora Cornu.

Peste doi ani, în 1954, aveau să se reîntâlnească în Eforie Sud (stațiune numită pe atunci Vasile Roaită), într-o vilă a Uniunii Scriitorilor: printr-o întâmplare, Aurora ocupa camera care i se repartizase lui Marin Preda. Și astfel au fost nevoiți să-și vorbească din nou:

A zis: «Păstrați-o dumneavoastră, tovarășa Cornu». Eu sunt rapidă când plec dintr-un loc, am început să-mi adun lucrurile și el ședea în pragul ușii și se uita fascinat la mine, de acolo i s-a tras, bănuiesc.

Prima noapte de nesomn, cea dintâi scrisoare de dragoste

Ce i s-a tras? O noapte de nesomn și dragostea mărturisită prin intermediului primei scrisori de dragoste:

“Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”.

A doua zi, Marin Preda a cerut-o de soție

S-au reîntâlnit, pe plajă, ziua următoare. Iar de atunci au stat tot timpul împreună, mâncând din același ceaun și lenevind la soare pe același cearșaf. Ba chiar mai, prima cerere neoficială în căsătorie, avea să apară chiar a doua zi: Marin Preda a rugat-o să-i cumpere o limonadă. Ea a acceptat, gândindu-se că “poate n-are bani la el”. Și i-a spus, în glumă: “Uite-așa se compromite o femeie”. Iar el a răspuns prompt: “Dacă te-am compromis, te iau de nevastă”.

1954: Marin Preda și Aurora Cornu pe plaja din Eforie Sud

“Marine, tu ești cel mai iubit dintre pământeni”

Oficial aveau să se căsătorească în primăvara anului 1955. Fără invitați, fără șampanie, fără flori. Doar ei doi și iubirea lor.

“Marine, tu ești cel mai iubit dintre pământeni”, obișnuia să îl alinte ea. Un alint care, peste ani, avea să se transforme într-unul dintre cele mai îndrăgite romane ale literaturii române: Cel mai iubit dintre pământeni. Iar el, la rându-i o iubea din toată ființa: “Mă simțeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere… Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam.”

Însă chiar această năvalnică iubire avea să le mistuie căsnicia:

“Traiul cu Marin Preda implica o tensiune foarte mare de care nu-ți dai seama. Un scriitor e ca o uzină energetică și mai rău, e ca un aspirator și utilizează tot.”

(…)”Era o presiune enormă să stai în preajma lui Preda. O presiune pe care eu am resimțit-o. Marin trăia cu femeile în sensul că, desfășurând mult farmec, le aducea un univers care era extrem de covârșitor. Îți trebuia o presiune egală să reziști la fenomenul Preda.”

“El scria, eu dormeam. Mă trezea din somn să-mi citească o frază, eu urlam, ne certam.”

“Am ținut piept patru ani, spune ea… Nu mai era nimic de adăugat la dragostea noastră. Mai mult, ar fi însemnat pentru mine anularea nu a personalității mele, ci chiar a persoanei mele creatoare, pentru că tot ce respiram mergea către literatura lui, care era fascinantă și foarte puternică.”

“Eu sunt cel mai mare prozator român”

În vara anului 1958, Aurora l-a părăsit. Îl prevenise încă de când se cunoscuseră că, atunci când ea va dori să plece, el va trebui să se se împotrivească. Așa că a plecat la Sinaia lăsându-i pe masa apartamentului lor din București un bilet cu doar câteva cuvinte: “Cheile sunt în casa de bani, mult noroc. Aurora”.

În septembrie 1958, Marin Preda a venit după ea, la Sinaia. Și, potrivit spuselor Aurorei, au trăit “cele mai sublime săptămâni de despărțire pe care le putea visa”. În 1965, Aurora Cornu a plecat la Paris. Și a rămas acolo. Însă a continuat să îl iubească tot timpul.

“Și cu Cioran s-a certat, pe când îl însoțea în plimbările lui zilnice prin grădina Luxemburg. Una din discuțiile lor a început în franțuzește, avându-l ca subiect pe Marin Preda, care, întâlnindu-se cu Cioran la Paris, s-a prezentat ca fiind cel mai mare prozator român. “Chiar așa și este!”, a replicat Aurora îndoielii vădite a lui Cioran, care a ținut să-i atragă atenția că așa ceva nu se spune. “Cum așa, domnule Cioran? Ce ar fi trebuit să spună Goethe dacă l-a fi întrebat cineva ce fel de poet este?” Cearta lor a continuat în românește şi a culminat cu constatarea lui Cioran: “Cu temperamentul dumitale vei avea mare succes la Paris!”. Pentru Cioran, a avea succes la Paris echivala cu o mare nenorocire, iar a-i ura cuiva un astfel de succes era ca și o insultă gravă.”

ANAIS NIN

Februarie 22, 2013

“Life is a process of becoming, a combination of states we have to go through. Where people fail is that they wish to elect a state and remain in it. This is a kind of death.”

“The secret of joy is the mastery of pain.”

“There are two ways to reach me: by way of kisses or by way of the imagination. But there is a hierarchy: the kisses alone don’t work.”

“People living deeply have no fear of death.”

“We don’t see things as they are, we see them as we are.”

“You cannot save people. You can only love them.”

“Age does not protect you from love. But love, to some extent, protects you from age.”

“I reserve the right to love many different people at once, and to change my prince often.”

“I wanted to remember in order to be able to return.”

“The enemy of a love is never outside, it’s not a man or a woman, it’s what we lack in ourselves.”

Protectie

Februarie 20, 2013

„Age does not protect you from love, but love to some extent protects you from age” ANAIS NIN

Descoperiri

Februarie 14, 2013

Tu nici nu stii cat de atragatoare este o femeie poluata, cum o schimbare de samanta poate face o femeie sa infloreasca.

Viata, spunea Emerson, consta din ceea ce un om gandeste toata ziua.

Nu, prefer sa raman un om sarac in Europa. Si Dumnezeu stie, un destul de sarac. Mai ramane sa fiu om.

Henry Miiler tropicul cancerului

Percy Shelley şi Mary Shelley

mary shelley, percy shelleyPionier al fanteziei neîngrădite şi al amorului liber, poetul englez Percy Shelley s-a îndrăgostit de Mary Wollstonecraft Godwin, care avea să scrie mai târziu romanul Frankenstein, în timp ce era deja însurat cu altă femeie.

Nimic spectaculos până aici.

Partea gotico-romantică abia acum urmează: cei doi se întâlneau pe ascuns în cimitir, la mormântul mamei lui Mary.

Spre dezamăgirea tatălui său, tânăra Mary, în vârstă de doar 16 ani, alege să fugă cu Percy în Franţa şi acesta din urmă îşi abandonează astfel fără niciun regret soţia însărcinată.

Cei doi fugari se căsătoresc abia după ce soţia lui Percy, Harriet, se sinucide prin înec doi ani mai târziu. Shelley şi prietenul său Lord Byron şi-au format în timp reputaţii de adevăraţi Don Juan. Conform lui Janet Todd, autoarea cărţii Death and the Maidens: Fanny Wollstonecraft and the Shelley Circle, cei doi poeţi s-ar fi încurcat cu sora vitregă a lui Mary, Claire. Shelley şi Mary au avut un singur fiu, pe nume Percy Florence.

Sylvia Plath şi Ted Hughes

silvia plath, ted hughesDiscuţiile purtate în jurul tumultoasei relaţii dintre poeta americană Sylvia Plath şi Ted Hughes (Poetul Laureat al Marii Britanii 14 ani la rând), tind adesea să îl învinovăţească pe cel din urmă pentru depresiile şi sfârşitul Sylviei.

Cei doi au reuşit totuşi să fie unul pentru celălalt sursă de inspiraţie poetică şi cel mai sincer critic, oferindu-şi suport moral şi dragoste. Mulţi biografi afirmă că sentimentele Sylviei ar fi fost totuşi mai puternice, iar implicarea sa în relaţie, mai adâncă. Poeta obişnuia să scrie în jurnalul său cât de mult îşi iubeşte soţul, cât îi adoră până şi mirosul pielii („lovelier than any field of new cut grasses”), dar când i-a descoperit infidelitatea, această iubire s-a transformat în furie: a smuls telefonul din perete şi i-a distrus lui Ted nişte hârtii importante.

Apoi, Sylvia şi-a ars romanul la care lucra şi s-a mutat în altă parte. Atât ea, cât şi Assia Wevill, femeia cu care a înşelat-o Ted, s-au sinucis în acelaşi mod: dând drumul la gazele de la maşina de gătit. Unul din copiii Sylviei şi ai lui Ted, Nicholas Hughes, s-a sinucis pe 16 martie 2009 prin spânzurare.

Brr, ce tipar înfricoşător al morţii în familia asta. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre relaţia amoroasă dintre cei doi poeţi, puteţi urmări filmul Sylvia (2003), cu Gwyneth Paltrow în rolul principal.

D.H. Lawrence şi Frieda Lawrence

d.h. lawrence, friedaScriitorul englez a întâlnit-o pe viitoarea sa soție când aceasta era căsătorită și avea trei copii. Nu a fost un impediment, însă.

Cei doi au evadat, au fugit spre a-și consuma iubirea și a-și petrece, în cele din urmă, întreaga viață împreună.

La un moment dat, se zvonea că amândoi ar cam fi dat pe ”din lături”, având escapade și aventuri amoroase de scurtă durată. Frieda îl cam ținea din scurt, s-ar zice, îl controla.

De la agonie la extaz și invers, relația lor a fost caracterizată de o prietenă de-a lor astfel: ”Nici nu știu ce e mai dezgustător la relația asta: când se iubesc, sunt jucăuși și tandri unul cu celălalt sau când urlă și se ceartă și el o trage de păr, răcnind la ea ‘O să-ți iau gâtu’, curvo!’.

Până la urmă, Frieda a rămas lângă Lawrence și chiar i-a inspirat unul dintre personaje, pe Gudrun din Femei îndrăgostite și chiar mârșava Lady Chatterley. În martie 1912, el i-a scris: ”Ești cea mai uimitoare femeie din toată Anglia”.

F. Scott Fitzgerald şi Zelda Sayre

F. Scott Fitzgerald şi Zelda SayreCel mai efervescent cuplu literar al Epocii Jazz a fost cu siguranţă cel alcătuit din prozatorul american F.S.Fitzgerald şi soţia sa, Zelda. Energici, cu temperamente puternice, dornici de a experimenta tot ce înseamnă viaţă bună şi lux, cei doi s-au iubit enorm, dar au avut o relaţie dificilă.

Scott voia să o ţină pe Zelda departe de tentaţii, numai pentru el, şi încerca să o controleze într-atât încât nu i-a încurajat niciodată pasiunea pentru scris, deşi se inspira pentru propriile creaţii din jurnalele ei. Zelda obişnuia să facă însemnări cu privire la stilul lor de viaţă petrecăreţ, boem, la călătoriile şi oamenii pe care îi întâlnea împreună cu Scott.

În anii ’20, cei doi erau plini de vervă şi făceau „ravagii” la petrecerile din Paris şi prin localurile unde colindau împreună cu Ernest Hemingway. Scott era gelos pe bărbaţii care îi plăceau Zeldei, iar ea se zbătea şi mai mult pentru libertate. Căsnicia lor a constituit sursă de inspiraţie atât pentru romanul lui Fitzgerald, Blândeţea nopţii, cât şi pentru romanul Zeldei, Save Me the Waltz – pe jumătate autobiografie. Filmul Midnight in Paris (2011), în regia lui Woodie Allen, surprinde foarte bine relaţia dintre cei doi.

Henry Miller şi Anaïs Nin

Anaïs Nin si Henry MillerScriitoarea Anaïs Nin l-a întâlnit pe Henry Miller în Paris la începutul anilor ’30. Deşi Anaïs era căsătorită la vremea respectivă, acest lucru nu a contat absolut deloc având în vedere cât de repede s-a înfiripat o pasiune intensă între cei doi scriitori.

Nin este cea care l-a sprijinit pe Miller cu scrisul, dându-i sfaturi pentru Tropicul Cancerului şi susţinând financiar publicarea cărţii.În jurnalele sale, Nin a notat până la cele mai mici detalii relaţia dintre ea şi Henry, în pagini pline de sensibilitate, rafinament psihologic, şi francheţe.

Volumele de jurnal ale scriitoarei, împreună cu corespondenţa pe care au ţinut-o cei doi îndelung, redau relaţia puternică, de peste douăzeci de ani, dintre franţuzoaică şi autorul american.

Ernest Hemingway şi Martha Gellhorn

Ernest Hemingway şi Martha GellhornJurnalistă talentată, Martha Gellhorn şi-a exercitat cu eficienţă şi profesionalism meseria chiar pe terenurile de luptă, şi a scris despre conflictele majore ale secolului trecut.

Ea a fost de altfel unul dintre primii jurnalişti care a relatat despre lagărul de concentrare Dachau după eliberarea acestuia. Travels With Myself and Another e cartea de memorii în care Martha îşi povesteşte uimitoarele aventuri. Ernest Hemingway a cunoscut-o în 1936 şi au călătorit împreună în Spania pentru a informa despre Războiul Civil Spaniol.

Se pare că prozatorul american a fost impresionat de demonstraţia de curaj a Marthei în acest conflict, şi s-a îndrăgostit de ea, deşi era deja căsătorit. Gellhorn a devenit ulterior cea de-a treia soţie a scriitorului, între anii 1940-1945. Statutul de femeie căsătorită nu i-a afectat acesteia în nici un fel cariera jurnalistică.

Hemingway era iritat de absenţele sale lungi şi dese şi îi scrie aproape revoltat la un moment dat: “Eşti corespondent de război, sau femeie în patul meu?” Martha nu i-a suportat reproşurile şi l-a părăsit după ce s-a întors din Londra în ’45. Ambiţioasă şi puternică, aceasta a declarat apoi că nu dorea să fie “nota de subsol a nimănui”, şi insista ca numele fostului soţ să nu fie pomenit în interviurile care i se luau. Filmul Hemingway & Gellhorn (2012), cu Nicole Kidman şi Clive Owen în rolurile principale, înfăţişează relaţia dintre câştigătorul Nobel şi singura femeie care a avut curajul să-i ceară divorţul.

Simone de Beauvoir şi Jean Paul Sartre

Simone de Beauvoir şi Jean Paul SartreCei doi scriitori francezi au făcut din gândirea existenţialistă „fructul” dragostei lor. Beauvoir şi Sartre s-au cunoscut în 1929 la Școala Normală Superioară şi au fost camarazi şi iubiţi pentru 51 de ani.

Dincolo de relaţiile pasagere intermitente cu alte persoane, ei şi-au rămas fideli, au schimbat idei legate de scris şi filozofie, şi au creat o legătură specială, bazată pe respect şi încredere.

Înţelegerea mutuală dintre cei doi era de a întâlni şi alte persoane, pentru a spori cunoaşterea exterioară.

De exemplu, Beauvoir a avut pentru o perioadă o relaţie cu prozatorul american Nelson Algren. Pe parcursul relaţiei cu Sartre însă, ea s-a dovedit mai sensibilă la infidelităţile lui decât el la ale ei. Autoarea romanelor Mandarinii şi Toţi oamenii sunt muritori a declarat la un moment dat că în ciuda cărţilor publicate, premiilor primite şi rolului său în avântul feminismului, cea mai mare realizare a sa o reprezintă relaţia cu filozoful existenţialist.

Virginia Woolf şi Leonard Woolf

Virginia Woolf şi Leonard WoolfVirginia Stephen s-a căsătorit cu autorul şi criticul Leonard Woolf în 1914, şi deşi mariajul s-a consumat fără probleme, în câteva săptămâni a devenit unul lipsit de pasiune.

Cauza ar fi traumele din copilărie ale Virginiei legate de sex. Relaţia dintre cei doi avea să devină una bazată mai mult pe prietenie tandră.

O cădere nervoasă a Virginiei imediat după publicarea primului său roman l-a convins pe Leonard că starea ei psihică n-ar fi potrivită pentru un viitor rol de mamă.

Căsnicia celor doi scriitori s-a dovedit a fi mai mult o colaborare avantajoasă bazată pe dialogul despre idei socio-politice şi literare. Aceste idei se regăsesc în operele lor şi chiar în modernism ca mişcare literară datorită influenţei pe care a avut-o editura fondată de cei doi, Hogarth Press. Leonard, un socialist convins, a ajutat-o pe Virginia să scape de prejudecăţi şi de preferinţa pentru elitism, sporindu-i identificarea cu indivizii de la periferia societăţii britanice.

Allen Ginsberg şi Peter Orlovsky

Allen Ginsberg şi Peter OrlovskyRelaţia dintre Ginsberg şi Orlovsky a fost una foarte strânsă şi îndelungată. Cei doi poeţi s-au întâlnit în San Francisco în 1954.

Allen s-ar fi îndrăgostit încă din clipa în care i-a zărit portretul lui Peter, care lucra ca model pentru un artist. Cei doi au călătorit împreună la Paris, în Africa de Nord, şi au petrecut doi ani în India, unde au fost fascinaţi de filozofia orientală care i-a influenţat poemele lui Ginsberg şi orientarea religioasă lui Orlovsky, convertit ulterior la budism.

Povestea lor de dragoste s-a sfârşit abia la moartea lui Ginsberg în 1997. Orlovsky a murti în 2010, la vârsta de 76 de ani. Deşi Orlovsky este considerat de critica literară ca fiind un poet mai puţin important decât partenerul său, cei doi, împreună cu Kerouac şi Burroughs, au reprezentat motorul Generaţiei Beat.