Arhivă pentru Aprilie 2013

I-am spus de atatea ori ca atunci cand

Aprilie 30, 2013

I-am spus de atatea ori ca atunci cand vom iesi in vazul lumii, totul se va transforma, vor incepe sa ne modeleze ei, cand noi stim deja cel mai bine sa ne modelam unul pe celalalt. Ma temeam cel mai mult de asta si desi era ceva bolnavicios aveam impresia ca boala asta ne vindeca pe amandoi. Ca poti trai rezumandu-te doar la doua voci, iar restul fiind la radio, pe fundal. Ca semnul mai mare sau egal putea fi asociat doar cu cifra doi iar asta era singura logica din noi. Tot ce ne inconjura era vazut prin prisma asta, ne era mila sa spargem o nuca si ne reprosam o zi intreaga tragedia iscata. Cat de bolnavi! Ziua in care am decis sa nu deschidem maxilarele a fost cea mai dureroasa…vroiam sa ne auzim dar stiam amandoi ce grea e despartirea. Am decis apoi de comun acord ca nu se iubesc atat de mult daca pot sta si despartite, iar noi nu ne putem implica. Urmatoarea zi a fost ca si cum ne-am fi amintit ce inseamna sa poti rosti primul cuvant, si ne-am bucurat ca ne putem spune atatea. Imperecheam picaturile de ploaie si te chinuiai sa-i dai o lacrima celei care ramasese singura. Eram obsedati de cuvinte cu sens dublu, de propozitii ce ne pareau poezii, de indoi indoim doina indoiala si tot timpul tu gaseai mai multe. Cand ne-a murit pestoiul m-ai implorat, prin semne, sa mergem la o cunostinta sa ne dea altul. Nu puteam lasa pestoaica singura, asa ca am acceptat. Si am iesit..din ecuatie.

Anunțuri

poveste scurta

Aprilie 30, 2013

Adrian Jugaru
Dintr-onghițitură

Ne-am adunat unul pe altul și ne-am închis în camera aia cu draperii furate de la Eliade, ne-am așezat turcește în mijlocul ei și ne-am băut cafeaua din două cești ciobite, ne-am prezis trecutul și ne-am amintit viitorul, am început apoi să cântăm „avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor” și-ai zis că eu sunt o aripă și tu alta și ne-am cambrat până-n cambrian și-apoi ne-am întins până-n mezozoic de-am mângâiat dinozaurii pe creștet, apoi am înghițit toți norii pe care i-am văzut, de ne-a durut stomacul cât am zburat până acasă, iar când am căzut pe covor am vărsat cafeaua și eu am zis că mă duc să fac alta și tu ai zis că nu mai e nevoie, că ne putem bea unul pe altul și-am început să ne bem până am rămas eu fără tine și tu fără mine.

cum sa vinzi

Aprilie 25, 2013

„i have a dream speech”

E important sa stii de ce vinzi sau faci ceva…de ce exista firma ta? Nu incepe sa spui ce faci, de ce esti mai bun si ce ai…spune in ce crezi: we believe in thinking differently..the way we do this is by making…deci totul e ca ordinea sa fie din interior spre exterior: why, how, what.

http://www.ted.com/playlists/60/work_smarter.html

invatarea la adulti

Aprilie 25, 2013

andragogia- adultii se implica si se dezvolta, ghidati doar de profesori, si sunt axati pe rezolvarea problemelor

Heutagogia- abilitatea de a te juca cu cunostintele pe care le ai si de a le transforma in altele. Profesorul negociaza cu studentii subiectele pe care vor sa le invete.

Fred Garnett : each student picked any technology that interested them to research and write about. I showed them how to “play” with the learning requirements, which can be used as creative constraints, and how best to meet them in their completed work. I also encouraged them to present that work in original ways rather than as just a written report. Although most presented reports a precious few tried original approaches, such as wall charts, cartoons, a class presentation with Q&A, and so on. Most importantly simply having the opportunity to present finished written work in ways that they determined meant that they thought about various ways in which to explain their ideas.

That, in effect, is what we now called the PAH Continuum. Start with a known subject, the delivery of which a teacher is confident with (pedagogy), negotiate with the learners how they might study that subject in ways that motivate them (andragogy), and offer creative ways in which they might express what they have learnt (heutagogy). In my experience what this process, which I call ‘front-loading’ learning, also develops is the confidence in learners to both manage their learning and also to determine what it is they choose to learn. More formally we have presented these ideas as part of a post-Web 2.0 approach to learning that we call the ‘Open context model of learning’, which incorporates many other ideas, in a table called the PAH Continuum. We feel this is a heuristic that can help teachers, lecturers and trainers think about and reflect on how they might their structure the courses, units or subjects that they teach in order to help their learners become more autonomous and purposeful in how they learn.

de cautat despre FamilyLab

Aprilie 24, 2013

Scoala

Aprilie 24, 2013

Despre educatie…si cum sa motivezi copiii sa invete. Daca e vorba de munca, de obicei oamenii incearca sa gaseasca o solutie sa munceasca cat mai putin, daca e arta…sa faca cat mai mult. Despre teste, clasamente..

M-a facut sa ma gandesc ca scoala ne invata mereu ca exista un raspuns corect, o varianta buna, o regula, dar de fapt viata ne arata exact opusul, ca nu exista un raspuns corect, ca trebuie sa ne adaptam in functie de situatie http://www.youtube.com/watch?v=sXpbONjV1Jc

Invinge-ti frica!

Aprilie 19, 2013

un video interesant…care m a dus cu gandul ca, pana la urma avem frici pe care poate nu ar trebui sa le avem, si atunci cand le infruntam reusim sa trecem peste ele http://www.youtube.com/watch?v=UeaHXSyr86o

REGRETE

Aprilie 19, 2013

Nu stiu de unde vine frica asta…dar tare mi e frica de regrete…

Atunci când va veni vremea, ce crezi că vei regreta cel mai mult?

Bronnie Ware, o asistentă medicală din Australia care a petrecut mai mulţi ani din viață îngrijind pacienți aflați în ultimele 12 săptămâni ale vieţii lor, a adunat mărturiile acestora într-o carte numită The Top Five Regrets of the Dying.

O carte despre clarviziunea pe care oamenii o (re)capătă în amurgul vieţii şi despre ce putem învăţa din această înţelepciune.

“Când au fost întrebați despre ceea ce regretă, sau despre orice altceva ce ar face ceva diferit, o serie de teme comune au apărut iar și iar.”

Iată cele mai mari cinci regrete, așa cum acestea i-au fost mărturisite…

1. Îmi doresc să fi avut curajul de să-mi fi trăit viaţa cu adevărat pentru mine, în loc să trăiesc viața pe care ceilalți au așteptat-o de la mine.

“Aceasta este cel mai frecvent regret. Când oamenii îşi dau seama că viaţa le este aproape de sfârșit, pot să o revadă cu claritate. Și este ușor de văzut cât de multe visuri au rămas neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu își duc la bun sfârșit nici măcar jumătate dintre visurile. Și mor ştiind că aceast lucru s-a întâmplat din cauza alegerile pe care le au făcut sau nu le-au făcut. Sănătatea aduce cu sine o libertate pe care foarte puțini o conștientizează înainte de a o nu o mai avea.”

2. Îmi doresc să nu fi trudit atât de mult.

“Acest regret a venit din partea fiecărui pacient de sex masculin pe care l-am îngrijit. Este modul lor de a regreta timpul pe care nu l-au petrecut alături de copii atunci când aceștia erau mici și timpul pe care nu l-au petrecut alături de partenerul de viață. Și de a le fi dor de acest timp. Femeile au vorbit și ele despre acest regret, însă cum cele mai multe dintre fac parte dintr-o generație mai veche, nu ele au fost cele care au întreținut familia. Toți bărbații pe care i-am îngrijit regretă profund faptul că au petrecut atât de mult timp din viață “alergând în câmpul muncii”, ca pe bandă rulantă, pentru a-și câștiga existența.”

3. Îmi doresc să fi avut curajul de a-mi exprima sentimentele.

“Mulţi oameni își suprimă sentimentele pentru a nu-i “deranja” pe ceilalți. Pentru a “face pace” cu ei. Și, ca urmare, se cufundă într-o existență mediocră și nu devin niciodată ceea ce ar fi fost cu adevărat capabili să devină. Și mulți dezvoltă boli cauzate de amărăciunea, frustrarea şi resentimentele pe care, ca rezultat, le poartă cu sine.”

4. Îmi doresc să fi petrecut mai mult timp împreună cu prietenii.

“Adesea, oamenii nu realizează cu adevărat toate beneficiile pe care le aduc prieteniile de durată. Nu până în ultimele lor săptămâni de viață. Mulţi deveni atât de prinși în propriile existențe încât, de-a lungul anilor, lasă să pălească prieteniile de o viață. Au fost multe regrete profunde legate de timpul, atenția și efortul care nu a fost acordate prieteniilor. Tuturor le e dor de prieteni atunci când sunt pe moarte.”

5. Îmi doresc să-mi fi dat voie să fiu mai fericit.

“Acesta este un regret surprinzător de des întâlnit. Mulţi oameni realizează doar la finalul vieților că fericirea este o alegere. Ei rămân blocați în tipare şi obiceiuri vechi . Aşa-numitul “confort” și așa-numita “familiaritate” le îneacă atât emoţiile cât și existențele. Teama de schimbare îi determină să pretindă față de ceilalți și față de sine că sunt mulţumiţi, când, de fapt. în adâncul sufletelor, tânjesc după o viață presărată cu hohote de râs și plăceri mai mult sau mai puțin vinovate.”

sa nu uit

Aprilie 19, 2013

K pe 6 aprilie m am certat cu costin, s a imbatat desi imi promisese ca nu va mai face asta…nici nu stiu de ce il cred, ba stiu de  fapt, dar tare mi as dori sa poata sa nu se mai imbete praf.

M am incercat pe mine in ziua aia, incercand sa vad exact ce decizie vreau, si am stat in frig afara, si am asteptat..pana nu am mai putut dar se pare ca oricum nu prea a ajutat. Pe moment m-am enervat si am urat…dar azi imi dau seama ca a schimbat situatia foarte putin.

Saptamana trecuta am fost la teatru la Nottara, o piesa frumoasa despre recrutare, si toate chestiile ascunse si gandite de recruitori, care sunt parca actori si gandesc totul pentru a afla omul cel mai potrivit pentru poostul respectiv..adesea cel mai nenorocit om, potrivit profilului.

Am petrecut o ora cu tataia duminica, si l am pus sa mi promita ca saptamana viitoare ma lasa sa-l iau inBucuresti. Mi se rupe inima cand ii vad ochii lucind si ca se simte neputincios, el cel mai viteaz si zglobiu om din viata mea..care acum abia se misca. Face 77 de ani anul asta si eu abia atunci am aflat ca a lucrat si la un circ, si mergea in spatele unchiului sau pe sarma, Alexander, om care a primit o masina de la rege in ’40, pentru ca a traversat Dunarea pe sarma…sper sa mai aud povesti de la tataia si sa-l fac mai fericit.

Ieri mi am bucurat ziua cu todor gheorghe si azi m a cuprins un dor..de nici eu nu stiu ce..doar ca vreau sa dansez cu Kitty undeva.

A, si azi parca as vrea sa am si o minune de copil

cadoul perfect : o cutie

Aprilie 16, 2013

Pentru copii cutia jucariei poate fi mai interesanta decat jucaria insasi, deoarece o pot folosi in diverse scopuri.

Deasemenea de multe ori copiii intreaba : ce pot face cu asta? in loc de ce este asta?

Pe parcurs ne pierdem creativitatea…joaca ne ajuta 🙂

http://www.ted.com/talks/tim_brown_on_creativity_and_play.html