Arhivă pentru Mai 2013

Virgiliu gheorghe – efectele televiziunii asupra sanatatii mentale

Mai 24, 2013

https://www.youtube.com/watch?v=O6Bi_7om_Rw

IDEI PEDAGOGIE

Mai 24, 2013

Avem rezultate proaste la cat si totusi nimeni nu schimba nimic..asteptam ca copiii sa se sperie si speram ca la anul va fi mai bine. Vedem clar ca ceva nu merge bine, avem acelasi sistem de ani de zile si totusi speram ca ceva se va intampla de la sine. Trebuie sa incercam alte idei, sa schimbam, sa le starnim curiozitatea copiilor si sa ii facem sa invete.

Copilul e ca o bucata de pamant…daca nu avem grija se el, nu va creste nimic. El asteapta conditiile favorabile si doar asa va da roade. Deci noi trebuie sa il udam, ingrijim si apoi sa ne bucuram de rezultate.

 

Fa o scoala!! Profesori cu contract pe un an de zile, consiliul de parinti care ia decizii pt copiii lor, profesori care stiu situatia copiilor, familia lor, care isi controleaza bugetul si curricula- relevanta.  Foloseste ceea ce fac studentii.,.pentru a se simti utili.

http://www.ted.com/talks/pearl_arredondo_my_story_from_gangland_daughter_to_star_teacher.html

www.awareparenting.comTransforming families around the worldP.O. Box 206, Goleta,

Mai 23, 2013

The
Aware Parenting Institute
http://www.awareparenting.com

Transforming families around the world

P.O. Box 206, Goleta, CA 93116 U.S.A.
(805) 968-1868 (phone and fax)
e-mail: info@awareparenting.com

Home Dr. Solter Principles Books Workshops
Consultations Instructors Articles Links Comment

Requirements for Becoming a Certified Aware Parenting Instructor

(Version française)

  1. Read the most recent editions of Aletha Solter’s five books: The Aware BabyHelping Young Children FlourishTears and Tantrums,Raising Drug-Free Kids, and Attachment Play. You must understand and agree with the philosophy of parenting described in them.

  2. Attend an Aware Parenting workshop. Minimum required: 4 hours. It must be a live workshop led either by Aletha Solter or by a Level 2 Aware Parenting instructor. These Level 2 instructors have a red star next to their name on the list of instructors.

  3. Have at least one year of experience using the Aware Parenting approach with children (as a parent, babysitter, early childhood educator, etc.). You do not need to be a parent to qualify for certification.

  4. Have personal experience in your own life with the benefits of emotional healing through laughter, crying and raging. Be committed to eliminating your own control patterns and addictions. If you smoke, you will need to quit smoking before becoming certified.

  5. Have practical experience working with groups of adults. If you have met all of the other requirements, but do not have experience working with groups of adults (or if you want to gain some experience before becoming certified), you may send your application and payment, and request the option of offering two Aware Parenting presentations in your community. You can then report back to Aletha Solter who will give you feedback and advice.

  6. Be able to read English. Correspondence from the Institute is in English (including our quarterly newsletter for the instructors).

  7. Agree that you will:

    • Provide not only information, but also emotional support and encouragement to parents.
    • Encourage people of all races, religions, and backgrounds to attend the Aware Parenting classes that you teach.
    • Use or recommend Aletha Solter’s books and workbooks in the classes that you teach so the participants will know the source of the material.
    • Not combine Aware Parenting with any religious or spiritual belief system, or with other theories, practices, or techniques (unless you have consulted with Aletha Solter about this). We want people of all religions, as well as those with no religious beliefs, to feel comfortable with the Aware Parenting approach.
    • Be committed to ending all forms of oppression of children (including all forms of punishment).

Application Procedure (Printable application form)

After you have met all of the requirements listed above, you may apply to become certified. Please send the following items all together in the same envelope to Aletha Solter, Aware Parenting Institute, P.O. Box 206, Goleta, CA 93116, U.S.A.: 1) The completed application form, 2) Your written application (printed, not hand written), 3) A letter of recommendation, and 4) Your payment. (If payment is sent separately, please indicate the payment method on the application form.)

We do not accept applications or letters of recommendation by email. Please note that Dr. Solter does not have the time to read applications or conduct certification interviews during her workshop tours. Also, please mail your application to the address above, rather than give it to her during her travels. Thank you.

The written application:

Your written application (printed, not hand written), should be divided into four sections with the following headings:

a) Pertinent background information about yourself (including education and work history).
b) Reasons for wanting to be an Aware Parenting instructor.
c) Why you feel that you are qualified to teach this philosophy (refer to the requirements above). Include details for requirements 3, 4, and 5.
d) Proposed teaching plans.

Letter of Recommendation:

Send a letter of recommendation from somebody who knows you well, either personally or professionally (who is not related to you or employed by you). Be sure the person signs the letter and includes his or her contact information (street address, email address, and telephone number).

Payment:

The fee for becoming certified is U.S. $60 or EUR 50. Please see the application form for payment methods.

Interview:

After receiving your application materials and payment, Aletha Solter will contact you to arrange a Skype or telephone interview.

After you become certified, you will receive a certificate and a CD of teaching charts (in English, French, German, or Spanish), and your name will be added to our internet list of Aware Parenting Instructors, as well as the list of instructors on our web page for your country. You will also receive a quarterly newsletter with information about Aware Parenting activities around the world. Certification is valid for two years with possibility of renewal after that time.

line

This page was last updated on May 20, 2013. Copyright © 1996 to 2013 by The Aware Parenting Institute. All rights reserved. No part of this web page may be reproduced or transmitted in any form or by any means, electronic or mechanical (including copying to other web sites, and including translations), without written permission from Aletha Solter.

Castele bantuite

Mai 23, 2013

Castelele bântuite ale României

Castelele bântuite ale României

Castelul Bran (ilustraţie de Ludwig Rohbock)

 
Marea Britanie nu este singura ţară de pe Glob care se poate lăuda cu numărul mare de castele bântuite pe care le are. La acest capitol, România se dovedeşte a fi un rival demn de luat în considerare. De la Castelul Corvinilor din Hunedoara, la Castelul de la Poenari – Argeş, Castelul Bran, Castelul Cantacuzino din Buşteni, până la conacele din Prahova, Castelul Iuliei Hasdeu şi Castelul Banffy de lângă Cluj, toate se mândresc cu nenumărate cazuri de bântuire. Astfel, Anglia nu are, neapărat, cele mai multe fantome, ci doar cele mai mediatizate 

Castelul Banffy – comuna Bonţida, jud. Cluj –

Între anii 1437 şi 1543, familia Banffy a construit în Bonţida, aproape de Someşul Mic, un castel cu patru bastioane, unde membrii ei au locuit până în anul 1944, când au fost evacuaţi de germani, care voiau să trans­forme castelul în spital militar. Aşa s-a şi întâm­plat, palatul funcţionând ca spital militar, până la termi­narea războiului. În tot acest timp, numeroşi militari au murit în incinta castelului, fie din cauza rănilor, fie din cauza bo­lilor de care sufereau. După război, într-o parte a castelului a ajuns să funcţioneze o cooperativă agricolă, după care clădirea a ser­vit ca depozit pen­tru diverse ma­teriale. Recent, fun­da­ţia „Tran­sylvania Trust” a alo­cat două milioane de euro pentru a resta­ura o aripă a castelului şi capela. În prezent, cas­telul Banffy este re­no­vat în proporţie de 20%. Pentru o restau­ra­re totală, ar fi nevoie de aproximativ şapte mi­­lioane de euro.
Datorită frumuseţii sale arhitectonice, cas­te­lul Banffy este su­pra­numit „Versailles-ul Tran­­silvaniei”, dar lu­crul pentru care a de­ve­nit cu adevărat cu­nos­­cut, îl reprezintă bân­­tui­rile de fantome. O mare parte din dis­tru­­gerile pro­duse cas­telului au fost făcute de germani, pe vremea când folo­seau clădirea ca spital militar. Pre­zenţa lor la castel a inspirat ani de zile jocurile co­piilor din sat, care se adu­nau seara acolo, pentru a se juca de-a soldaţii. Băieţii tri­mişi de părinţi cu oile la păscut urcau animalele la un etaj al castelului, de unde ele nu puteau să coboare, timp în care inventau tot felul de jocuri de-a războiul. Involuntar, în toiul „lup­telor” pe care le duceau, mulţi dintre ei au fost mar­torii unor în­tâmplări bizare, când la locul încăierării apăreau nişte făpturi transparente, îmbrăcate în uniforme de soldaţi.

Castelele bântuite ale României

Castelul Banffy (ilustraţie de Cserna Karoly)

 

Două fete din Bonţida, Maria şi Ionela, au desco­perit pe când aveau doar 10 ani un tunel subteran se­cret, care făcea legătura între Castelul Banffy şi bise­rica greco-catolică din localitate. În scurt timp, acest tunel a devenit noul loc de joacă preferat al copiilor. Tunelul era relativ mare, copiii descoperind în el şi ceva care semăna foarte mult cu un mijloc de transport care fusese folosit, se pare, pentru a-i trans­porta în se­cret pe cei de la castel, la biserică. Când adulţii au aflat despre tunel, l-au astupat imediat, ca acesta să nu se pră­buşească peste copii. Totuşi, înainte de astuparea tunelului, un grup de băieţi intraţi să se joace în subsol au fost luaţi prin surprindere de zeci de lilieci apăruţi din senin. Mulţi tineri se jucaseră de-a lungul timpului acolo şi nimeni nu văzuse niciodată lilieci. Toţi lo­calnicii consideră că împrejurimile şi castelul sunt bântuite. De-a lungul timpului, au fost raportate de martori oculari numeroase apariţii de fantome bănuite a fi ale celor care au murit în timp ce castelul era folosit ca spital militar de către germani. Mulţi au văzut siluete de soldaţi germani şi de oameni în cârje apărând, dis­părând sau plimbându-se printre zidurile castelului.

Conacele din Prahova

Casa Bellu de la Urlaţi

Castelele bântuite ale României

Casa Bellu (Urlaţi)

 

Deşi puţine, în România încă mai există câteva localităţi unde pot fi admirate conace originale, în care au locuit cândva boierii de pe vremuri. Multe dintre acestea sunt bântuite. În localitatea Urlaţi, de exemplu, încă se mai păstrează clădirea mică a conacului Bellu, un adevărat monument de arhitectură românească, ce datează din anul 1800. În interior pot fi admirate mo­bilă de epocă frumos sculptată, tablouri şi icoane, cărţi vechi şi porţelanuri de mare valoare, toate adunate de familia Bellu, în­rudită prin alianţă cu Can­ta­cuzinii, Văcăreştii şi Câm­pi­nenii. Deşi este frecvent vizitat, nu de puţine ori, noaptea, se aud zgomote ciudate, venind din podul casei. Se spune că soţia lui George Bellu, Odette, bântuie casa, fără a putea să îşi găsească liniştea nici după moar­te, din cauza lipsei de fi­de­litate a soţului ei.

Micul Trianon din Floreşti

În 1907, Grigore Cantacu­zi­no a dat ordin pentru începerea unei construcţii care avea să fie o copie fidelă a Trianonului de la Versailles, pentru a-l face cadou fiicei sale, Alice Can­ta­cuzino. Acesta a devenit Micul Trianon de la Floreşti, care a fost finalizat în 1914. Ulterior, i se adaugă conacul Sângeru, de pe Valea Cricovului Sărat, şi conacul Urlăţeanu, de lângă Ceptura, toate monumente arhitecturale impresionante, despre care localnicii spun că ar fi bântuite de fanto­mele celor care au locuit acolo în vremuri apuse.

Castelul Bran

În anul 1211, începea construcţia unuia dintre cele mai cunoscute castele ale României. Este vorba despre Castelul Bran, finalizat în anul 1377. Iniţial, castelul a fost construit cu scop militar. Ulterior, i-a fost adăugat în anul 1622 un turn în partea de sud, conform instruc­ţiunilor principelui Gabriel Bethlen, căruia i s-a ală­turat, mai târziu, un turn dreptunghiular, în partea de est. Abia în anul 1920, cetatea a devenit castel, aflân­du-se în proprietatea Reginei Maria, care a dat ordin pentru realizarea unor importante lucrări de restaurare.
În anul 2012, un grup britanic de cercetatori din domeniul paranormalului a venit la Bran, cu intenţia de a realiza prima investigaţie serioasă a bântuirilor de la castel, care deveniseră folclor local. Folosind o aparatură specifică, aceştia au luat contact cu spiritul Helenei, o fată născută la Bran şi moartă în acelaşi loc, la vârsta de 27 de ani. Totuşi, localnicii susţin că locul este bântuit de mult mai multe spirite, printre care se numără şi spiritele Reginei Maria şi cel al lui Vlad Ţepeş. Localnicii mai declară şi că, într-un anumit loc din castel, în unele seri, poate fi simţit, ca din senin, un miros foarte puternic de violete, florile preferate ale Reginei Maria.

Castelul Corvinilor din Hunedoara

Castelele bântuite ale României

Castelul Corvinilor (ilustrată de epocă)

 

Inclus, şi el, pe lista celor mai bântuite castele ale Europei, Castelul Corvinilor este simbolul oraşului Hunedoara şi un exemplu important de arhitectură gotică din Transilvania. Cunoscut şi sub denumirea de Castelul Huniazilor, cetatea ridicată în secolul XV, de către Ioan de Hunedoara, se mândreşte şi cu numeroase legende. Cetatea avea dublu rol, atât strategic, cât şi de reşedinţă feudală. Din acest motiv, castelului i-au fost adăugate, în timp, camere de onoare precum şi noi turnuri.
Blazonul familiei nobiliare a Corvinilor prezintă un corb care ţine în cioc un inel de aur. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a avut un fiu nelegitim cu o femeie de o frumuseţe rară din Ţara Haţegului, dar, pentru a o proteja de necinste, regele i-a aranjat căsă­toria cu Voicu, unul din bravii săi oameni de încredere. În plus, i-a lasat şi un inel pentru copil, ca acesta să poa­tă fi recunoscut peste ani, când avea să vină la Curte. Legenda spune că, într-o zi, un corb ar fi furat inelul, iar tânărul Ioan de Hunedoara l-ar fi ucis cu o să­geată. Astfel, inelul a fost recuperat, iar regele, im­presionat de cele întâmplate, a decis să transforme imaginea corbului în simbolul de blazon al familiei Huniazilor.
Despre fântâna din curtea interioară a castelului se spune că ar fi fost construită de trei prizonieri turci. Acestora li se promisese libertatea în schimbul cons­truirii fântânii, dar după ce au muncit 15 ani pen­tru a găsi o sursă de apă potabilă, nu au mai fost elibe­raţi. Legenda este susţinută şi de inscripţia de pe fântână, care spune: „Cel care a scris această inscripţie este Hasan, care trăieşte ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”. Din acest motiv, turiştii turci, şi nu numai, aruncă monede în apă, pentru a răsplăti cumva truda prizonierilor. De asemenea, sub Sala Cavalerilor, există o celulă în care se spune că a fost ţinut închis Vlad Ţepeş, captiv multă vreme la curtea „rudelor” lui româneşti, devenite regi ai Ungariei. Legenda spune că, silit să mănânce şobolani, ca să supravieţuiască, şi-ar fi pierdut minţile, devenind… Dracula.
Pe lângă toate aceste poveşti, numeroşi turişti sosiţi să viziteze castelul au surprins siluete fantomatice în fotografiile făcute în incintă. Publicate pe Internet, fotografiile au făcut înconjurul lu­mii şi au adus Cas­telul Corvinilor în topul celor mai bântuite castele din Europa. În plus, cu câţiva ani în urmă, niş­te turişti au reuşit să îi pă­că­lească pe paznici şi să rămână fără ştirea acestora în castel, peste noapte. A doua zi, au ieşit din castel înspăi­mân­taţi şi plini de răni şi vânătăi. Ei au declarat că peste noapte ar fi fost ţinuţi prizonieri de o fan­tomă foarte violentă, care i-ar fi lovit în mod repetat, provo­cându-le respec­tivele răni.

Castelul Cantacuzino de la Buşteni

Castelele bântuite ale României

Castelul Cantacuzino

 

Realizat la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, Castelul Cantacuzino din Buşteni a fost finalizat în anul 1911. Până în 1948, castelul a aparţinut fami­liei Cantacuzino, după care, în urma naţionalizării, acesta a ajuns să fie folosit pe post de sanatoriu, de că­tre Ministerul de Interne. Du­pă re­trocedare, picturile ori­ginale au început să fie restaurate. Astfel, în pavilionul central pot fi admirate portretele membrilor familiei din ramura munteană a Cantacuzinilor, împre­ună cu co­lec­ţia heraldică a blazoanelor fa­miliilor în­rudite prin alianţă. Re­cent transformat în mu­zeu, cas­telul poate fi vizitat. Nu pu­ţini au fost turiştii care, în timpul vizitei, au făcut poze în care, spre surprin­derea lor, au apărut acele sfere luminoase, cu­noscute sub denumirea de „orbi”.
Familia Cantacuzino a avut o istorie tumultuoasă, mulţi dintre membrii ei murind de moarte violentă. Nu doar Castelul Cantacuzino este bântuit, ci şi întregul domeniu al acestuia. Există anumite zone unde noaptea se aud sunete înfricoşătoare. De asemenea, dacă se fac poze în anumite locuri de pe acelaşi domeniu, cu sau fără blitz, în ele apar siluete negre, „orbi” care emit lumină proprie, sfere luminoase care zboară printre copaci şi dâre de fum albicios, acolo unde cu ochiul liber nu se poate vedea nimic.

Castelul Iuliei Hasdeu

Castelele bântuite ale României

Castelul Iuliei Hasdeu

 

Bizar prin arhitectura lui, total nepotrivită cu stilul caselor prahovene, Castelul Iuliei Hasdeu a fost construit de către bătrânul Hasdeu în conformitate cu indicaţiile pri­mite în timpul unor şe­dinţe de spiritism, de la fiica sa, trecută în nefiinţă. Copil pre­coce, cu care tatăl se mân­drea foarte mult, Iulia Hasdeu a murit la vârsta de doar 19 ani, în anul 1888. Îndurerat, bătrânul Hasdeu s-a dedicat în totalitate a­min­tirii fiicei sale. Dorind să intre în contact cu spiritul acesteia, scriitorul a încercat să îi simtă prezenţa în cavoul în care trupul acesteia fusese îngropat, la Cimitirul Bellu din Bucu­reşti, şi se spune că ar fi reuşit. Astfel, conform instruc­ţiunilor primite de la spiritul fiicei sale, Hasdeu cons­tru­ieşte, în doar trei ani, întregul castel de la Câm­pi­na, conceput în aşa fel, încât să faciliteze comunicarea tatălui cu spiritul fetei.
Castelul este construit având la bază principiul numerelor 3 şi 7 şi este plin de simboluri la tot pasul. Se spune că spiritul fetei intră în castel printr-o cameră obscură, legată de camera de alături printr-o gaură perfect rotundă. Aici, tatăl şi fiica ţineau sesiuni de fotografiere spiritistă, tatăl încercând să surprindă în poze imaginea spiritului fetei sale. Localnicii declarau că noaptea, Iulia Hasdeu putea fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui. În alte nopţi, bătrânul Hasdeu ieşea la geam şi urla ca un lup. Altă dată, câţiva localnici au văzut chiar spiritul fetei, perfect materializat, ieşind pe terasă cu un buchet de margarete în braţe. A doua zi, un măturător a găsit pe jos, lângă gardul castelului, mar­garete, deşi sezonul acestora trecuse demult. Chiar şi în prezent, localnicii susţin, în continuare, că noaptea pot fi auzite melodiile cântate de Iulia la pian, însoţite de aplauzele şi laudele tatălui.

Castelul de la Poenari – Argeş

Castelele bântuite ale României

Cetatea Poenari

 

Construită de familiile unor boieri ai lui Vlad Ţe­peş, în apropierea părţii argeşene a Transfăgă­ră­şanului, Cetatea Poenari a fost ridicată ca pedeapsă pentru uciderea lui Mircea, fratele domnitorului. Legenda spu­­ne că pentru lipirea pie­tre­lor a fost folosit mortar amestecat cu sânge de om. În trecut era practicat un obicei conform căruia cel care voia ca cetatea cons­truită de el să fie puternică şi să dăinuiască trebuia să sacrifice un om viu, între zidurile construcţiei. În multe cazuri, nu era sa­crificat doar un singur in­divid, ci mai mulţi: băr­baţi, femei şi copii.
Nu se ştie cu exactitate câţi oameni au fost sacri­ficaţi pentru construirea Cetăţii Poenari, dar lo­cal­nicii susţin cu certitudine că această cetate este bân­tuită de spiritele celor care au murit la construcţia ei. Unii istorici susţin că ar fi fost vorba de 1.500 de sa­crificii umane, în timp ce alţii reduc numărul la câ­teva sute. Un lucru este cert: lucruri stranii se în­tâm­plă în cetate, mai ales după lăsarea serii. Spiritele celor decedaţi se manifestă violent, oameni şi animale fiind adesea atacaţi de entităţi invizibile, mai ales după lăsarea serii.

Stefan Iordache

Mai 22, 2013

Nu stiu de ce nu scriu mai des…pentru ca am amintirile in ceata si tare as vrea sa le pot recupera cumva. Am uitat deci sa notez: Merg pe strazi si dintr-o data devin o bula intr-o cana de ceai de tei, in mijlocul Bucurestiului. Ma conduc picioarele, fac stanga, apoi dreapta si vad ca strada se infunda dar aleg sa merg: ma opresc si nu mai respir, o bucata de piatra cu o mana de litere si cifre iti poate aduce intr-o secunda mii de ganduri, regrete, dorinte. Un clip rapid cu pasi, tigari stinse, amar, eleganta si liniste. In dreapta o vila imensa pe care o urasc instant: pentru ca el, Stefan Iordache, nu a avut parte de ce e mai bun pe pamantul asta, chiar daca stiu ca vila aia nu se numara printre gandurile sale. Realitate si fictiune intr-o secunda, pentru ca nu mai e, si pentru ca nu stiu cum a fost.

Biblioteca parintelui

Mai 17, 2013

Biblioteca parintelui

“Inteligenta emotionala” – Daniel Goleman, editura Curtea Veche
“Emotiile destructive – Dialog ştiinţific cu Dalai Lama” consemnat de Daniel Goleman, editura Curtea Veche
“Emotii vindecatoare” – Daniel Goleman, Dalai Lama, editura Curtea Veche
“Cum iubesti un copil. Dreptul copilului la respect” – Janusz Korczak, editura Curtea Veche
“Manualul parintelui eficace” – dr. Thomas Gordon, editura Tritonic
“Profesorul eficient. Programul Gordon pentru imbunatatirea relatiei cu elevii”- dr. Thomas Gordon, ed. Trei
“Descoperirea copilului”, Maria Montessori, edit. Didactic (1977)
“Copilul. Fiinta divina dar neinteleasa”, Maria Montessori
“Your competent child” – Jesper Juul (in curand si editia in limba romana)
“Intre parinti si copii” – Haim Ginott, editura Practic
“Reţete de jocuri. De ce şi cum să te joci cu copilul tău.” – Lawrence J. Cohen, edit. Trei
“Comunicarea eficienta cu copiii (acasa si la scoala) – Adele Faber si Elaine Mazlish, edit. Curtea Veche
“Mami, tati, ma auziti?” – Jacques Salome, editura Curtea Veche
“Singuratatea in doi nu e pentru noi” – Jacques Salome, editura Curtea Veche
“Comunicarea pe intelesul celor mici” – Kathleen Geerlandt si Jacques Salome, editura Curtea Veche
“Curajul de a fi tu insuti. Arta de a comunica eficient” – Jacques Salome, editura Curtea Veche
“Revolta trupului” – Alice Miller, editura Nemira
“Cartea despre copii” – OSHO, editura Mix
“Bebelusul este o persoana” – Bernard Martino, editura Humanitas
“Continuum Concept” – Jean Liedloff
“De la pediatrie la psihanaliza” – D. W. Winnicott, editura Trei
“Trauma, atasament, constelatii familiale. Psihoterapia traumei” – prof. dr Franz Ruppert, edit. Trei
“Ce spui dupa Buna ziua”- Eric Berne, editura Trei
“Eu te-am facut, eu te omor. Ghidul bunelor maniere pentru parinti” – Michiela Poenaru, editura Coressi
“Cand apare copilul. O psihanalista da sfaturi parintilor” – Francoise Dolto, editura Trei
“Cand parintii se despart. Cum sa prevenim suferintele copiilor” – Francoise Dolto, editura Trei
“Copiii nostri, frumosi si sanatosi” -Aletha Solter, editura Cosmos
“Cum sa fii o mama buna pentru fiul tau” – Alain Braconnier, editura Trei
“Recomandari psihanalitice pentru mame” – Wilhelm Stekel, editura Trei
“Cunoasterea copilului” – Rose Vincent, Editura Didactica Si Pedagogica (1972)
“Psihologia copilului” – Jean Piaget, editura Cartier
“Copiii invata ceea ce traiesc” – Dorothy Law Nolte, Rachel Harris – Humanitas
“Poti sa nu fi o mama perfecta” – Libby Purves, editura Nemira
“Educatia prin iubire”- Ross Campbell, editura Curtea Veche
“Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”- Gary Chapman si Ross Campbell, editura Curtea Veche
“Totul se intampla inainte de 6 ani” – Ana Savin

Tonul face muzica!!!!

Mai 16, 2013

Trebuie sa lucrez la ton! Si nu la peste, ci la muzica vorbelor mele, care zgarie cica…deci am tema pentru zilele astea. Presimt o luna iunie plina de voie bune si evenimente frumoase. Pana atunci munca cu sesiunea, pe care ar trebui sa recunosc ca mi am dorit-o.

Parenting: joc comunicare

Mai 13, 2013

Joc Comunicare Conectare – live blogging

 

Ana Maria Sterian de la Editura Mac-Mac face introducerea. Este viitoare mamica si unul din primele lucruri pe care le-a constientizat din momentul in care a ramas insarcinata a fost faptul ca trebuie sa se informeze si sa aprofundeze ce inseamna sa fii parinte.

Primul vorbitor:

Antonia Noel este mama lui Alexandru, de opt ani, de la care spune ca invata zi de zi cum sa fie o mama mai buna. Este consultant in comunicarea relationala, trainer CNFPA, specialist in zona de parenting, colaborator al emisiunii Totul despre mame de la Prima TV si consultant acreditat al metodei Espere.

Mereu ne punem intrebarea daca suntem parinti buni. In primul rand trebuie sa stim cum sa raspundem celor trei nevoi de baza al copiilor: fiziologice, educationale si relationale. Ca adulti suntem responsabili de mediul in care copilul va creste. Ceea ce este cel mai important, noi ca parinti trebuie sa invatam cum sa raspundem nevoilor relationale ale copilului, dincolo de acoperirea celor fiziologice si educationale.

Relatia este comparata cu o metafora, o esarfa, ce are mereu doua capete, Antonia subliniaza faptul ca „relatia” este un organism viu, care necesita ingrijire. Sentimentele nu pot fi controlate, si nu exista doua sentimente absolut identice, insa calitatea relatiei poate fi controlata de catre noi. Este valabil pentru orice tip de relatie, mai ales de cea cu copiii nostri.

Una din cele mai mari greseli este sa confundam sentimentele cu relatia, fapt ce poate periclita calitatea relatiei cu copilul nostru. Relatia, puteti sa v-o imaginati sub forma esarfei, prin care in permanenta circula fluxuri dintr-o parte spre cealalta si invers.

 

 

Intr-un cuplu, odata cu aparitia unui copil, dintr-odata sunt trei astfel de esarfe, iar femeia, respectiv barbatul capata doua noi dimensiuni: dimensiunea de mamica/tatic (cea/cel care spune „da” respectiv dimensiunea care ofera) si dimensiunea de mama/tata (cea/cel care spune „Nu” si pune limite, respectiv dimensiunea care cere). Deci in mod evident, la o prima privire, lucrurile se complica incomparabil de mult, odata cu aparitia unui nou membru in familie.

Una din regulile de baza ale metodei Espere: Vorbesc cu copilul in aceasta relatie si nu despre copil. Vorbesc la capatul meu de relatie, vorbesc cu un eu personalizat. Incetez de azi sa ii spun copilului „poti/nu poti, du-te la culcare, fa asta/nu face asta” ci „te invit sa mergem la culcare, iti propun sa…..”. In mod natural, datorita faptului ca nu am fost obisnuiti noi insine sa comunicam in copilarie, noi vorbim imperativ, cu „capatul” nostru al esarfei in dezacord de inaltime fata de capatul de esarfa al copilului.

Sistemul anticomunicational:
Trebuie sa reusesti. Nu o sa fii niciodata gata. Nu conta pe mine sa iti mai cumpar ceva daca pierzi… Dupa cate am facut pentru tine tu asa imi multumesti. Cu cine semeni cu caracterul asta? Ia exemplu de la X el nu greseste niciodata. Nu fa pe desteptul cu mine.

Acestea sunt mesaje toxice, mesaje primite de noi in copilarie, sunt devalorizari, santaj, comparatii inutile, acuzatii/reprosuri – ulterior copilul, crescand, va putea cadea prada anumitor situatii care il vor putea pune in pericol. Intretinand acest mod de culpabilizari, reprosuri, vorbind la capatul lui de relatie, vom creste un copil care nu va fi autonom, responsabil.

In momentul in care de ex copilul tipa, urla, si noi nu stim de ce, intrebarea „de ce” este acuzativa, ii minimalizeaza tipetele, importanta lor, si metaforic ii pune un calus pe gura copilului, care va avea ulterior alte manifestari, cum ar fi zbaterile, daca continua  seria de intrebari acuzative, corpul va exprima in felul sau prin eczeme sau alte manifestari, mai mult sau mai putin evidente.

Cel mai important este sa diferentiem copilul de comportament!  
Comportamentul poate fi pregnant intr-un anumit moment, insa este doar un rol, intr-un anumit moment. 

Cum ii putem raspunde, astfel incat sa ii dam posibilitatea sa isi poata gestiona singur trairile:

„Vad ca plangi, nu stiu ce s-a intamplat, insa eu sunt mamica ta, sunt aici, gata sa te ascult”

Antonia prezinta cazul in care copilul urla/vrea ceva, mama vorbeste la telefon cu cineva important, tatal mai vine si vrea si el ceva. In cazul acesta, copilul scutura de esarfa, iar noi ca mame trebuie sa decidem in propria relatie (noi cu noi, mental) in ce pozitie suntem in momentul respectiv: mama, profesionista, sotie, etc. si sa ii comunicam copilului ce suntem in acel moment, avand certa convingere ca le spunem adevarul, fara sa avem tonul ca vrem sa scapam de el, ca il pacalim.

Ascultarea activa: registrul real, registrul imaginar (al fricilor si al dorintelor), registrul simbolic. Conectarea cu copilul trebuie sa fie in registrul in care copilul vorbeste. Mi-e foame – registru real. Imi doresc camionul de la magazinul X – nu raspund ” nu am bani” caci este din registrul real. In registrul imaginar, focusul nu trebuie sa fie pe camion, ci pe copil. „Mami, cumpara-mi camionul” – raspuns „Eu in calitate de parinte sunt responsabil de nevoile tale, tu esti responsabil de dorintele tale”

„Arata-mi dorinta ta, ca vrei acest camion” il incurajam pe copil, ii spunem „vai e o dorinta foarte frumoasa” si canalizam discutia pe aceasta directie, astfel incat sa ii facem sa o vizualizeze, printr-un desen, printr-un gest simbolic de a crea o cutie a dorintelor, si sa o transformam intr-un mini proiect care sa ii stimulam imaginatia si mai mult.

Ideea cu crearea unui proiect este de a-l responsabiliza, de a-l ajuta sa isi realizeze singur dorintele. In cazul in care le raspundem imediat indeplinindu-le noi dorintele, in timp devalorizam in realitate dorintele, cream frustrari mai tarziu cand vor deveni adulti, dorintele vor creste in dimensiuni (azi un camion, peste zece ani va dori un avion privat).

Multumim, Antonia!

Urmatoarea vorbitoare este Monica Reu, care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare!

Comunicarea non violenta este la inceput un instrument, insa este pana la urma un mod de a vedea lumea, un mijloc de a crea conectare, conectare cu ajutorul careia se pot gasi acele strategii benefice pentru indeplinirea nevoilor tuturor.

La baza oricarei actiuni se afla o nevoie!

De cate ori nu am auzit „Ia uite, plange din nimic. Daca nu ai motiv sa plangi lasa ca iti dau eu un motiv!” Intotdeauna exista o nevoie!!!

Toate fiintele umane impartasesc aceleasi nevoi: autonomie, comunicare, relationare, iubire, siguranta, apreciere, autenticitate. Nu toate fiintele umane au nevoie de Coca Cola la masa de pranz de exmplu, zice Monica. Companiile vor aduce mereu in discutie nevoi pe care incearca sa le induca.

De aceea este extrem de important ca noi sa ne constientizam mai intai nevoile noastre. Una din nevoile de baza este cooperarea. Multi parinti confunda cooperarea cu supunerea. De cate ori nu ati auzit „copilul meu nu coopereaza”?

Scopul pana la urma e de a crea un mediu de familie in care nevoile fiecarui membru al familiei sa fie puse pe acelasi plan valoric. In cultura familiilor tipic romanesti, unul mereu isi impune dorinta, unul va fi invingator si altul va fi mereu invins. Intr-un sistem de familie daca ajungem sa avem o situatie in care  unul isi va impune autoritatea, toti vom avea de pierdut, nu numai membrul care a fost „invins”. De multe ori oscilam in pozitia in care renuntam noi ca parinti la nevoile noastre si pana la urma ajungem sa pierdem si sa ne umplem de frustrari si implicit pierde si copilul. De exemplu, daca nevoia noastra de odihna ar fi indeplinita, am gestiona cu totul altfel situatiile cu copiii nostri.

Educatia noastra (din copilarie) nu s-a bazat pe ascultarea si acceptarea nevoilor noastre. de aceea, acesta este primul pas care trebuie facut.

5 obiceiuri care conecteaza:

  • Renuntarea la etichete – cand ne identificam foarte puternic cu rolul de parinte, ne punem in situatia de supunere a copiilor (eu vorbesc/ea asculta. eu decid/ea urmeaza), ceea ce este gresit entru ca ii invadam teritoriul, autonomia, increderea. Copilul este o fiinta intreaga, completa, care are tot ceea ce ii trebuie ca ea sa functioneze si sa se dezvolte.

Noi nu crestem copii, noi crestem adulti! zice Monica si are enorm de multa dreptate. Cand ne inchistam in rolul de parinte, ne tensionam pentru ca avem presiunea aceasta autoindusa, iar copilul este si el frustrat pentru ca este tratat nu ca un partener ci ca un executant. De cate ori nu ati auzit: „cat esti la mine in casa faci cum zic eu”?

  • Trairea valorilor personale – in privinta transmiterii valorilor, sunt doua modalitati: impunerea valorilor noastre copilului, prin predici foarte lungi, explicatii sofisticate (una din valorile impuse este „sinceritatea” – „deci orice pana la minciuna”. Putem sa transmitem o valoare pe care noi nu o resimtim?!? NU! Copiii vor invata mereu prin comportamentele pe care le vad, nu prin ceea ce transmitem! Pretuim nonviolenta? Haideti sa o traim!). 

Actiunea este cea care vorbeste copilului, nu predica.

  • Feedback (in care ii spun copilului care este impactul comportamentului sau asupra mea) – modul in care oferim feedback – vorbim mereu de impactul pe care o actiune de-a lui o are asupra mea. Vorbesc de la capatul meu de relatie despre ceea ce simt. Comunicarea poate sa ne conecteze, sau sa ne deconcteze, in functie de felul in care transmitem mesajul. Deconectarea se face atunci cand vorbesti despre el: „l-ai lovit pe fratele tau, esti un rau, treci la tine in camera”. Resursele copilului se vor duce fie catre a ma combate, fie ca sa se apere, dar cooperarea autentica nu va avea loc. Conectarea ii invata pe copii ca putem spune ceea ce ne nemultumeste intr-un mod respectuos: „hey, uite cand il lovesti pe fratele tau, eu sunt ingrijorata, pentru ca eu vreau sa va stiu pe amandoi in siguranta”. Aici vorbim despre noi, insa cel mai important este ca noi sa ne constientizam nevoile si sentimentele. Din nou, noi am fost crescuti intr-un sistem in care sentimentele noastre au fost mereu inabusite, si au fost considerate slabiciuni.

Din aceasta cauza, de cele mai multe ori nici noi nu stim de ce avem nevoie. Si mai intai este crucial sa ni le descoperim, sa le intelegem, ca sa le putem comunica mai departe in mod autentic catre copil

  • Empatie/ascultare de calitate (fata de sine si fata de copil) – sa vedem lucrurile si din punctul de vedere al copilului, sa il intelegem sincer. Paranteza: Copilul nu poate oferi relaxare. Este o munca pe care noi adultii trebuie sa o facem!

Ne nastem cu capacitatea de a fi empatici. Din pacate si asta a fost tabacita in copilaria noastra. In mod perfect ar trebui sa ajungem sa traducem actiunile copilului nostru in sentimente pe care sa le poata exprima. Ajungem deseori sa ne comportam diferit in public in anumite momente fata de copilul nostru.

Cu ajutorul empatiei, in momentul in care copilul este furios, si loveste, este mai usor sa il ajuti sa constientizeze care sunt sentimentele sale exprimandu-le verbal: „Stiu ca esti furios”.

Cu ajutorul empatiei, copilul va sti ca atunci cand va avea o problema, va gasi in parinte un partener de comunicare si nu un om care sa ii tina predici si sa ii ofere instructiuni

  • Apreciere a ceea ce imi place, ma bucura – observam ca vorbim mai mult cu copilul atunci cand face un lucru care ne deranjeaza. Am ajuns sa ne concentram asupra lucrurilor care nu merg in viata de zi cu zi, in loc sa ne concentram pe lucrurile care dau valoare. Uneori sentimentul care ne da siguranta intr-o relatie va scoate ce e mai rau in noi. In relatia cu copiii, acestia au nevoie ca noi sa exprimam feedbackul negativ, insa mai mult ca orice au nevoie ca noi sa apreciem, sa verbalizam lucrurile bune si faptele frumoase pe care le fac copiii nostri. 

In loc sa ne focusam pe „x nu ii da jucaria lui Y”, sa complimentam momentul in care „x i-a dat jucaria lui Y”, exprimand, dand glas bucuriei pe care gestul respectiv a adus-o asupra noastra.

Un exemplu bun este sa ne creeam o rutina, in fiecare seara sa ne exprimam intr-un moment dedicat, acel lucru care ne-a facut fericiti in ziua respectiva.

Aduceti cat mai multa apreciere in viata voastra, ne recomanda Monica.

La final, Monica ne-a povestit si de ce animalul simbolic al comunicarii non violente este girafa. Girafa se pare ca are cea mai mare inima in raport cu restul corpului. Girafa nu ia lucrurile personal, se pare ca are cea mai mare capacitate de detasare. Metaforic vorbind (evident), niciodata actiunile copiilor nu trebuie luate personal, ca un atac la autoritatea, persoana noastra. Copilul daca se tavaleste pe jos nu o face ca sa ne sfideze, sau ca sa ne „faca de rusine”. Daca copilul face acest gest, il face pentru ca are incredere in noi.

„Nu vreau sa fiu un parinte perfect, dar in fiecare zi vreau sa fiu un copil mai putin prost”

A fost Monica Reu. Multumim!!!

Pauzaaa!

Gata, ne-am reintors cu forte noi din pauza, si o ascultam pe Otilia Mantelers, ultima vorbitoare de azi, dar nu cea din urma!

Otilia incepe prin a spune ca nu trebuie niciodata sa subestimam cat de greu e sa fii parinte si sa avem intelegere, empatie si compasiune pentru noi insine inainte de toate.

Playful Parenting nu este despre a invata cum sa construiesti un castel din Lego. Este despre apropiere, conectare, rezolvarea unor probleme ale copiilor cu ajutorul jocului. Otilia ne povesteste cum a depasit cu ajutorul Playful Parenting un moment dificil din viata familiei ei, in care Yuri, baietelul ei cel mare a sarit in piscina fara aripioare si a fost la un pas sa se inece si a capatat o fobie fata de apa. Discutand sub forma unui joc, cu doua personaje imaginare, un leu si o caprioara de plus, Yuri a reusit in timp sa isi exprime sentimentele si fricile traite in momentele in care s-a aflat sub apa si ulterior si-a invins inclusiv teama de apa.

Jocul apropie. Conecteaza. Intrebarile din parc „cum te cheama”, „cati ani ai?” nu inseamna conectare. Insa daca te duci si simulezi de exemplu un accident intre doua camioane, da, atunci te conectezi.

Emotiile cu care ne nastem sunt: frica, furia, dezgust, surpriza, bucurie.

Paranteza: eu la Otilia Mantelers nu pot sa fac live blogging. Otilia trebuie vazuta si ascultata pe viu!!! Este imposibil sa redai charisma cu care povesteste!

Ce inseamna conectarea (cea mai importanta valoare in relatia parinte – copil):

  • sentimentul copiilor ca sunt vazuti ca noi, ca sunt apropiati, ca au aprobarea si iubirea noastra
  • vital pentru inteligenta copiilor nostri
  • senzatia de siguranta si securitate emotionala

Fiecare copil are stilul sau propriu de a se conecta si trebuie sa ne adaptam fiecaruia.

Timpul special sau quality time – timpul acela pe care noi i-l dam copilului in care facem ceea ce vrea copilul. Este timp 100% cu el si pentru el, fara alte disturbari.

Repet, este practic imposibil sa faci live blogging cand vorbeste Otilia, va spun sincer, mergeti sa o vedeti la un curs, caci este savuroasa.

Daca nu cer prea mult – Marin Sorescu

Mai 12, 2013

– Ce-ai lua cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,

Dacă nu-ţi cer prea mult.

– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,

Te-ar ţine de vorbă,

Ţi-ar împuia capul cu fleacuri

Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.

– Te implor, taie-mi cartea,

O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine

O sticlă de vin şi-o femeie.

Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.

– Ceri prea mult.

Ce-ai dori să iei cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

– O sticlă de vin şi-o femeie,

Dacă nu cer prea mult.

– Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,

E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.

– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?

Mai bine tăiaţi-mi vinul,

Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,

Inspirându-mă din ochii iubitei.

Tăcere, minute lungi,

Poate chiar veşnicii,

Lăsându-mi-se timp pentru uitare.

– Ce-ai dori să iei cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.

– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.

– Atunci taie-mi mai bine cursurile,

Taie-mi iadul şi raiul,

Ori totul, ori nimic.

Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.

Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,

Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?

Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,

Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?

Cum să suport eu drumul şi diferenţele

De temperatură, luminozitate şi presiune

Dintre rai şi iad,

Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

11 mai

Mai 12, 2013

A fost ziua lui tataia 🙂 77 de ani suflati intr-o lumanare pastila pe-un tort de inghetata, fara nici o ezitare. Zi cu aventuri: pe drum au avut niste probleme, apoi pentru ca am intarziat stand acasa nu au prea mai vrut sa mearga..oricum realizasem ca si drumul cu masina ii obosise. O tura de bloc cu mamaia de mana, si un alt tort de inghetata bucurestean pentru pachet. Mamaia nu se poate bucura inafara curtii ei, asta e clar. Iar cum bucuria mamei inca mai inseamna si bucuria lui tataie, si au dorit amandoi sa ajunga cat mai repede acasa dupa ce mi-au vazut casuta si am povestit un pic. Tataia a fost impresionat de schimbarile vazute din masina, de spitalele pe care le stia, de internetul pe care i l-am prezentat si de povestea unchiului Alexandru Nicoalae, regele aerului, mergatorul pe sarma, poveste gasita pe internet care i-a amintit de copilaria sa, de vremea pe cand era asistentul marelui Alexander, imbracat in haine in camasa de matase alba cu maneci lungi. 

E clar ca eu m am simtit cel mai bine, caci tare mi-ar dorit sa vada unde imi petrec eu timpul acum. Mamaia era foarte trista ca nepoata ei sta intr-o cutie de chibrit, in care ea s-ar plictisi nu ar putea trai 🙂 Per total zi buna: ei bucurosi ca s-au intors acasa, si nedorindu-si sa o mai paraseasca (mamaiei ii era deja frica de moartea porcului, a puilor…asta dupa 6 ore de lipsa din curte), eu bucuroasa ca i-am chinuit 🙂