scoli si gradinite altfel

 scoala Waldorf- este o scoala de stat. 

Bazat pe cercetarea spiritual-ştiinţifică a lui Rudolf Steiner, filozof austriac, om de ştiinţă, pedagog şi artist, sistemul de educaţie Waldorf este o mişcare de şcolire independentă reprezentată în peste 800 de centre în toată lumea. Rudolf Steiner a fost unul dintre primii pedagogi care a recunoscut importanţa copilăriei timpurii în dezvoltarea individuală de mai târziu şi a creat instrumente de abordare a procesului de educare în funcţie de vârstă.

Fundamental în educaţia Waldorf este recunoaşterea faptului că fiecare fiinţă umană este unică şi trece prin diferite etape de dezvoltare. Responsabilitatea pedagogiei este să răspundă nevoilor fizice, sociale, emoţionale, intelectuale şi spirituale specifice fiecărei faze de dezvoltare. (“Cu multă căldură izvorâtă din iubire conştientă pentru copil, ajutate de activităţi potrivite trupului şi sufletului său, şi oferindu-i o hrană sănătoasă, contribuim alături de părinţi la devenirea copilului ca OM.”)

Educaţia copiilor devine vie prin activităţile artistice (pictură, desen, modelaj şi lucru manual), teatru, meşteşug in lemn, jocuri, muzică pentatonică, basme.

Sistemul alternativ Waldorf este implementat în România atât în instituţii de stat, cât şi private. Părinţii şi copiii pot opta pentru acest sistem de educaţie de la grădiniţă până la liceu. Liceele Waldorf din Bucureşti, Timişoara sau Iaşi au avut rezultate peste media ţării la examenele anuale de bacalaureat. Aflaţi mai multe detalii pe site-ul Federaţiei Waldorf.

Sid Jacobson: “Într-un sens real, probabil nu ar trebui să predăm copiilor cum să înveţe. În realitate, ei ar trebui să ne înveţe pe noi, dar realitatea este că ei nu învaţă la şcoală modul în care ar putea să înveţe. De multe ori, la școală, copiii sunt dezvăţaţi de fapt de unele din abilităţile şi darurile lor naturale. Se pare că în cazul multor copii este nevoie să refacem ceea ce li s-a luat de către şcoală. În final, învăţarea învăţării ne ajută să fim siguri că cei mici vor deprinde abilităţile de care au nevoie pentru a păstra învăţarea eficienta, sub propriul lor control şi în orice situație – pentru tot restul vieţii.”

Învăţarea poate fi distractivă – desigur că ştim acest lucru şi bineînţeles că putem învăţa şi în condiţii mai puţin atractive. Studiile au demonstrat, însă, legătura foarte strânsă între corp, minte şi motivaţia care stă la baza învăţării şi care, atunci când este pozitivă, duce la obținerea rezultatelor eficiente pe care cu toții le dorim.

Copiii nu pot învăţa atunci când le este frică. Elevii se tem de reacţia violentă a profesorului atunci când greşesc şi de pedepsele încasate din partea părinţilor la vederea unei note proaste, ajungând să asocieze sentimente extrem de negative unei anumite materii sau chiar şcolii în general. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul temelor pentru acasă, dacă atmosfera în care se desfăşoară este una negativă şi tensionată.

Experienţa succesului. Din nefericire, şcoala demonstrează copilului, devenit dintr-o dată elev, că ceea ce ştia el nu este util. Încă din clasa întâi, copilul află că ceea ce era considerat un succes până mai ieri, astăzi îi poate crea probleme. Oare ce părinte nu a auzit măcar o dată celebrul sfat primit în ultimul an de grădiniţă: “Nu îl lăsaţi să înveţe să scrie şi să citească pentru că îi va fi mai greu în clasa întâi. Ştiţi, fiecare învăţătoare are metodă sa”? Proaspătul elev află curând că nu caligrafiază corect sau că este mai important să ştie grupurile de litere luate separat decât să citească tot cuvântul fără greşeală. Copiii ajung să creadă că nu sunt capabili să înveţe lucruri noi, renunţând în cele din urmă să mai învețe. Soluţia pe care Sid Jacobson o oferă părinţilor este aceasta: “Daţi-le copiilor lucruri simple de făcut, astfel încât ei să (re)capete experienta succesului şi încrederea în ei înşişi. Asiguraţi un mediu de învăţare în care copiii să simtă că au succes, sunt eficienţi, capabili şi iubiţi.”

“Copiaţi ceea ce este scris pe tablă!” Una dintre fetiţele de ciclu primar, participantă la workshopul de la sediul Asociaţiei Mind Master, întrebată fiind care este lucrul care îi displace cel mai mult la şcoală, a răspuns: “Atunci când trebuie să copiez de pe tablă în caiet”. Probabil că mintea noastră de adulţi trecuţi prin foarte mulţi ani de şcoală nu se mai miră de o astfel de practică, ba chiar o consideră eficientă, de vreme ce încă este aplicată copiilor noştri. În realitate, însă, copii încă deţin, în primii ani de şcoală, capacitatea de a vedea că această metodă nu îi ajută în procesul de învăţare. Copiii ştiu că învăţarea este un proces activ, bazat pe conexiunile pe care le facem în mintea noastră. Sid Jacobson propune atât părinţilor, cât şi profesorilor o predare de tip interactiv şi atractiv a tuturor lucrurilor pe care le învață copiii noştri.În mod practic, Sid Jacobson a propus copiilor aflaţi în sală ca, ori de câte ori se află în timpul unei ore în care fie sunt nevoiţi să copieze de pe tablă sau să scrie după dictare, fie să suporte prezenţa unui profesor nesuferit, să facă un mic şi scurt exerciţiu de imaginaţie şi să îşi reamintească o experienţă extrem de plăcută: o vacanţă, o petrecere, vizita unui prieten etc, astfel încât starea în care se afla să devină una pozitivă, facilitând astfel procesul de învăţare.Părinţii au fost sfătuiți să îşi lase copiii să ia cu ei jucării la şcoală și să îi lase pe cei mici să aibă jucării și pe birou în timp ce își fac temele pentru acasă. Părinții trebuie să aibă încredere în capacitatea copiilor de autoreglare a emoţiilor – ei fac acest lucru tocmai pentru a “îndulci” atmosfera tensionată cu care, din păcate, se confruntă în timpul orelor de curs. Experţii numesc aceste obiecte “ancore”, ele fiind cele care ne pot face o zi absolut minunată sau, dimpotrivă, o pot transforma într-una de groază.

Montessori- particulara

filozofia Reggio Emilia

Abordarea Reggio Emilia este un sistem complex care respectă şi aplică multe aspecte fundamentale ale unor nume mari din psihologia dezvoltării timpurii a copiilor, cum ar fi Piaget sau Vygotsky. În Reggio Emilia, copilul are rolul central şi puternic, iar educatorul Reggio nu priveşte copilul ca pe un pahar gol care trebuie umplut de adulţi, ci ca pe un om cu potenţial incredibil, capabil şi competent. În filozofia Reggio Emilia i se recunoaşte individualitatea fiecărui copil, modul propriu de a descoperi lumea şi de a se exprima. Pe mine m-a atras şi faptul că jocul este văzut ca fiind principalul mod în care copiii învaţă şi înţeleg mediul înconjurător şi că se pune accent foarte mare pe free play deoarece noi, în familia noastră, privim jocul ca pe cel mai important limbaj de comunicare. Mi-a plăcut şi faptul că la grupa lui Yuri şi a Annei este un educator bărbat! Ah, să nu uit, am fost foarte impresionată că în holul grădiniţei e o carte a lui Alfie Kohn!

Ce m-a mai atras la sistemul Reggio Emilia a fost şi orientarea către colaborare: între copii, între copii şi educatori, între părinţi şi educatori. Aşa am învăţat şi eu, ca mamă, că pot să îmi las cu încredere copiii în grija altor oameni, că aceştia îi pot ajuta să se descopere mai bine decât reuşesc să o fac eu în anumite părţi ale vieţii. La grădiniţă copiii îşi pot dezvolta nişte aptitudini pe care noi părinţii nu am reuşit să le vedem!

 

2. Cum a fost acomodarea copiilor în acest sistem? Ce-aţi întâlnit acolo în realitate se potriveşte cu prezentarea teoretică a metodei?

Anna (4 ani) şi Yuri (5.9 ani) nu au mai fost niciodată la grădiniţă la modul serios până în august anul acesta. Este pentru prima oară când le-a plăcut, s-au simţit bine din start, şi-au făcut prieteni şi au participat la activităţi de grup. Acomodarea a fost treptată şi lină, pentru că în prima săptămână ne-a fost şi nouă părinţilor permis accesul în apropiere. Acest lucru mi s-a părut un plus pentru gradiniţă. Am mai apreciat şi că, într-adevăr, copiii au multe jocuri de rol, aşa cum povesteşte şi filozofia Reggio Emilia, facilitate datorită bucătăriei, magazinului, teatrului de păpuşi, spitalului, bibliotecii amenajate în diferite locuri din grădiniţă. Am văzut cum copiii se joacă de-a doctorul şi fac radiografii, de-a călătoria cu autobuzul în diferite părţi ale lumii, de-a gătitul, de-a magazinul, de-a meşteritul.

Îmi place şi faptul că în fiecare săptămână au câte o temă. În felul acesta copiii mei au aflat despre viaţa compozitorilor clasici, Anna a avut ocazia să danseze baletul ei preferat şi să fie lebăda albă, iar Yuri prinţul Siegfried, au pictat aplicând toate tehnicile posibile de pictură, au învăţat despre impresionişti şi despre ceasurile lui Dali. În altă săptămână au povestit despre teatru şi film, au râs la Charlie Chaplin, au venit acasă şi au făcut teatru de umbre. Da, în cea mai mare parte ce am citit despre Reggio Emilia se aplică.

O schimbare evidentă şi frumoasă pentru mine, care a avut loc dupa intrarea la grădiniţă, a fost că acasă Anna şi Yuri au început să se joace mai mult împreună, să povestească despre grădiniţă, o lume care e doar a lor şi despre care noi, părinţii, putem afla lucruri numai dacă ni le spun ei.

Am apreciat şi deschiderea pentru dorinţa mea ca Anna şi Yuri să fie împreună în aceeaşi grupă. Şi faptul că nu sunt criticată pentru că sunt un părinte mai îngăduitor, că nu mă supăr dacă Yuri îmi zice „Mami, eşti fraieră? Tu nu vezi că asta e trompetă şi nu trombon?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: