06.06.2013

Citesc jurnalul lui Anais Nin si ma intreb.,,oare e chiar jurnal? Mi se pare scris pentru a fi citit, pentru a lasa o impresie. Oare scriem la fel si cand stim ca scriem pentru noi, doar pentru a fi citit dupa o vreme de catre noi, sau suntem cu totii constienti ca la un moment dat acest va fi citit de cineva. Anais imi pare o femeie obisnuita care nu se infraneaza de la nimic: pasionata de astrologie, psihologie, relatii. Iubeste multi barbati, in mod diferit si isi gaseste sensul in viata fiecaruia si crede ca ii ajuta pe ceilalti, ca are o mare capacitate de a iubi si o imparte cu mai multi. E pasionata de vise, se bucura de viata si traieste sentimente contradictorii, confuze, are rar mustrari de constiinta dar in rest considera ca face bine chiar daca inseala: isi sustine sotul, il inspira pe artistul Henry Miller, il incurajeaza pe acesta sa l cunoasca pe Rank, sa creasca si se bucura pentru asta, nu isi raneste psihologul..Imi place ideea ei ca visul iti releva eul secret.

N-am idee cum e mai bine, sa ne dedicam viata unui om, si mi se pare imposibil sa nu acumulezi o remuscare, o intrebare, un regret..sau sa faci ce iti doreste inima chiar daca asta inseamna minciuna, inselat, intalniri cu 4 barbati intr-o zi si declaratii de dragoste simtite pentru fiecare, fara gelozie, posesie. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: